Articolul precedentIdealul lui Dumnezeu
    Articolul următorStrategia maestrului

    Spectacolul delfinilor

    Eu strig cu glasul meu către Dumnezeu şi El îmi răspunde… (Psalmii 3:4)

    Se întâmpla în vara anului 2012. Eram în Grecia, într-o zonă deosebit de frumoasă şi liniştită. Apa mării era caldă şi curată, că nu-ţi mai venea să ieşi din ea. Muzica valurilor, spuma lor delicată şi mângâierea plăcută a soarelui era răsfăţul pe care ni l-am dorit şi de care am avut parte în fiecare zi de vacanţă.

    Într-una din zile, împreună cu grupul nostru, am decis să mergem într-o croazieră pe Marea Egee. După ce ne-am îmbarcat pe vas, căpitanul ne-a făcut tuturor o primire călduroasă şi ne-a spus că în timpul călătoriei noastre pe mare e posibil să avem surpriza plăcută de a vedea delfini. Aşa că trebuia să fim cu ochii în patru. Pentru că vasul era mare, am ales să stau undeva mai în spate, ca să pot admira liniştită priveliştea. Eram fascinată de partea insulară pe care nu am avut ocazia să o văd până atunci. Una dintre fete a alergat la mine şi m-a întrebat câţi delfini am reuşit să văd. „Niciunul”, i-am răspuns. „Cum? Nu se poate. Eu am văzut trei…” Am alergat imediat pe o laterală în faţă, dar… nimic. Mă număram printre puţinii pasageri ai vasului care au pierdut ocazia… Îmi părea atât de rău. Tristeţea mi s-a aşternut în suflet aproape instantaneu. Nu am vrut să dau curs nemulţumirii, aşa că am început să mă rog ca, la întoarcere, Dumnezeu să îmi facă şi mie bucuria de a vedea măcar un delfin.

    După vreo două ore, am ajuns pe o plajă superbă. M-am bucurat de nisip, de soare, de apă…, de frumosul decor care mă înconjura, dar gândul îmi era la delfini. De multe ori, Dumnezeu mi-a răspuns la rugăciune. O va face şi acum? Orele au trecut repede. A sosit timpul să ne întoarcem. De data asta, mi-am rezervat un loc chiar în faţă, ca să mă asigur că nu îmi scapă nimic. Eram deja pe la mijlocul călătoriei noastre. Îndoiala încerca să mi se cuibărească în suflet… când, deodată, un grup de cinci delfini au început să se întreacă în viteză cu vasul nostru. Minunea a fost că am avut parte de un spectacol nemaipomenit de eleganţă şi graţie timp de mai bine de 10 minute. Încântată şi copleşită de emoţie, I-am mulţumit lui Dumnezeu că mi-a răspuns la rugăciune. N-am să uit niciodată ziua aceea.

    Poate că de-a lungul vieţii, fiecare am pierdut ocazii importante… Astăzi e timpul potrivit pentru a-L pune pe Dumnezeu la încercare. E timpul să începem să răscumpărăm vremea şi să valorificăm fiecare clipă de har şi binecuvântare. Dumnezeu ne oferă această şansă. Nu ar fi păcat să o pierdem?

    Cristina Potocian Bândean, Transilvania de Nord

    Spectacolul delfinilor - 2016. Se întâmpla în vara anului 2012. Eram în Grecia, într-o zonă deosebit de frumoasă şi liniştită. Apa mării era caldă şi curată, că nu-ţi mai venea să ieşi din ea. Muzica valurilor, spuma lor delicată şi mângâierea plăcută a soarelui era răsfăţul pe care ni l-am dorit şi de care am avut parte în fiecare zi de vacanţă.
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Sceptrul

    Era o piesă perfectă? Nicidecum, dar, cu siguranță, creativă și acceptabilă, poate chiar reprezentativă pentru etosul acelei provincii. Întrucât Butterworth a fost solicitat să-și folosească îndemânarea pentru această sarcină importantă, el a făcut tot ce i-a stat în putință.

    În tandem către eternitate

    Atât timp cât bărbații și femeile nu se privesc reciproc așa cum îi privește Isus, ei vor rata posibilitățile unei lucrări unite. Dar atunci când încetează să se opună și să se trateze rău unii pe alții, ei lucrează în tandem ca împreună moștenitori, mergând spre eternitate și având beneficiul ajutorării reciproce.

    Vizită la o închisoare

    Cântau și se rugau cu toată inima. Cred că Dumnezeu a auzit și a acceptat închinarea lor. Am admirat curajul lor și le-am îndemnat – deși m-am simțit stânjenită să le dau sfaturi acestor femei prețioase – să aibă încredere, în ciuda situației lor, că nimic nu le va separa de dragostea lui Dumnezeu.

    O mărturie

    Bunica mea va înțelege că, de-a lungul anilor, am încercat să-i încurajez pe alții să „facă binele”. Ca rezultat al mărturiei mele, am fost binecuvântată cu întoarcerea multor prieteni pentru totdeauna în familia lui Dumnezeu.

    Publicate astăzi

    Asumă-ți responsabilitatea!

    Doamne, iartă-mă pentru ocaziile în care nu m-am purtat într-un mod responsabil cu copiii mei! PROVOCARE: Astăzi, dacă voi greși față de copilul meu, voi fi sincer și îi voi spune: „Este vina mea. Îmi pare rău!”

    A mennyei kapukon át

    „Hit által vitetett fel Énók, hogy ne lásson halált, és nem találták meg, mert az...

    Biruința este a Domnului! 2

    Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mântuiește nici prin sabie nici prin...

    Două mâini, două picioare

    Orice sistem de a fenta implicarea sau de a susține egoismul ai avea, este momentul să îl dezactivezi. Este un subiect real pentru rugăciune și schimbare. Încă mai putem regreta și cere ajutor.

    Sceptrul

    Era o piesă perfectă? Nicidecum, dar, cu siguranță, creativă și acceptabilă, poate chiar reprezentativă pentru etosul acelei provincii. Întrucât Butterworth a fost solicitat să-și folosească îndemânarea pentru această sarcină importantă, el a făcut tot ce i-a stat în putință.