Porunca a VIII-a

    Să nu furi. (Exodul 20:15)

    Chiar dacă am fost săraci, n-am dus lipsă de nimic esenţial. Părinţii mereu m-au învăţat că trebuie să fim cinstiţi. Mama se îngrijea să avem ce pune pe masă, ne pregătea deserturi foarte bune în casă, dar, ca toţi copiii, pofteam şi tânjeam şi la cele din magazin.

    Pe când eram în clasele primare, să fi avut vreo 9-10 ani, m-a trimis mama la alimentară să iau ulei şi zahăr. Pentru că sacoşa era mai mare şi permitea să „arunci” în ea ceva mic şi dulce, fără să observe vânzătoarele, am dat frâu liber imaginaţiei şi… am furat. Ce?! O eugenie… de 65 de bani! Dacă m-aş fi străduit mai bine, cred că aş fi adunat cei 65 de bănuţi de prin praful străzii, dar tentaţia, ispita, gândul că nu se bagă de seamă o eugenie pe fundul sacoşei, ideea că nu m-a văzut nimeni, a avut succes. Hm… Cum mai bate Diavolul toba după ce i-ai picat în capcană şi cum te face de râsul lumii! Păi, am tras o ruşine, pentru că au aflat toţi vecinii; în alimentară mai era o „prietenă” care a văzut muştruluiala pe care mi-au făcut-o gestionarele. Prietenii mei de bloc mi-au auzit plânsul când mi-a aplicat tata „corecţia”, după ce a trebuit să facă faţă ruşinii faţă de mustrarea şi batjocura primite de la şefa magazinului. Şi acum port semnul cataramei de la cureaua de pionier pe mâna stângă! Nu e rău, acest semn mi-a amintit mereu să nu mai fac!

    Dar de ce ar fi fost nevoie de această experienţa ruşinoasă, când poruncile le învăţasem pe de rost de mic copil, le-am recitat frumos la programul muzical în biserică, le spuneam, la rugăminţile mamei, ori de câte ori venea cineva în vizită la noi, şi mama dorea să le demonstreze ce fată cuminte are… De ce, oare, când a fost nevoie să pun în apbcare, nu mi-am amintit porunca şi am făcut exact pe dos?! Şi apostolul Pavel ne spune în Romani 7:19: „Binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac.” Cel rău găseşte cele mai bune metode pentru ca să ne facă să cădem pradă ispitelor lui, însă nu trebuie să-i dăm satisfacţia aceasta. Dacă s-a întâmplat, ştim că avem un Dumnezeu care ne iartă şi aşteaptă să-I cerem ajutorul şi ne-a promis că va fi cu noi! Sunt adult acum şi-mi amintesc de-această întâmplare şi mi-e ruşine. M-am căit, m-am rugat şi continuu să mă rog ca Dumnezeu să-mi amintească mereu ce am învăţat din Scriptură şi să folosesc la timpul potrivit! E important pentru viaţa mea de creştin şi pentru slava Lui!

    Eşti şi tu ispitită să furi prin felul tău de a fi atenţie, admiraţie, priviri sau influenţa şi credibilitatea unei persoane prin ceea ce spui? Furi uneori timp sau bani pentru plăceri egoiste? Domnul vrea să-ţi ofere acum, cât e har, iertare şi biruinţă.

    Mirela Atomei, Bacău, Moldova

    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Cât de aproape este sfârșitul?

    Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare: „Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).

    Blocată în noroi

    Când viața ta începe să pară că nu este mai mult decât niște dealuri prăfuite, meditează la râurile proaspete care curg între ele. Apoi gândește-te mai profund la apa vie pe care o găsim în adevărul, mângâierea și făgăduințele din Cuvântul lui Dumnezeu.

    Alegând viața din belșug

    Sper să învățăm să căutăm fața Lui și să ne încredem în cuvântul Său. El ne oferă viață din belșug – doar dacă Îi cerem. El ne iubește cu o iubire veșnică. Mă rog în fiecare zi să alegem viața trăită cu Dumnezeu.

    Planificatorul

    El are un plan pentru tine și El înfăptuiește totul conform cu voia Sa. Te poți încrede în Dumnezeu care „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”.

    Publicate astăzi

    Robul lui Dumnezeu

    Odată ce ești convins că Dumnezeu te iubește și că îți vrea binele, atunci nu ți se mai pare deloc nebunesc sau greu să Îl iubești la rândul tău.

    Cât de aproape este sfârșitul?

    Nimeni nu cunoaște exact răspunsul la întrebarea: „Cât de aproape este sfârșitul?” Totuși, David, vorbind cu Dumnezeu, ne lasă o mângâiere și o reasigurare: „Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduința Ta” (Psalmii 119:114).

    Centru al tuturor bunătăților

    Când va fi cântărit în balanța de aur a sanctuarului, bogatul egoist și avar va fi găsit cu lipsă, în timp ce săracul, care s-a bazat cu credință numai pe Dumnezeu pentru virtutea și bunătatea Sa, va fi declarat moștenitor al bogățiilor veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. GÂNDESC MAI DEPARTE De ce a ales Isus să devină sărac, să împărtășească soarta celor lipsiți de putere și marginalizați? Cum aș putea să imit dragostea lui Isus pentru suferinzi și oprimați?

    Az üdvösség sisakja

    „Az üdvösség sisakját is fölvegyétek" Ef 6:17Isten arra szólít fel, hogy foglalkozzunk nagyszerű és tiszta...

    Supărat pe instructor

    ”Domnul a răspuns: „Bine faci tu de te mânii?” Iona 4:4Fusese o seară ploioasă în...