Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta şi binecuvântarea Mea, peste odraslele tale… (Isaia 44:3)
A doua zi, m-am întors şi m-am înscris, dar nu mai eram la fel de entuziasmată ca în prima zi. Parcă ceva îmi spunea că nu e locul meu acolo. O lună şi jumătate am fugit cât nu pot să explic. Îmi expediam copiii ba la mama, ba la soacră, să pot merge la cursuri. Nu mai aveam timp de nimic. Nici de copii, nici de soţul meu. Un haos se instalase în viaţa mea şi nu ştiam cum să mă opresc. Dar Dumnezeu ştia. Eram foarte conştiincioasă, îmi citeam cursurile, cărţile, aveam şi un mentor pe măsură, soţul meu, care mă încuraja şi mă ajuta cum putea mai bine. Însă copiii mei erau aruncaţi dintr-o parte în alta pentru ca eu să îmi continui studiile.
În toamna anului 2010, deschid din nou Biblia şi privirea îmi cade din nou pe acel verset de Isaia… M-am tulburat în sinea mea şi mi-am zis: De data asta nu sunt însărcinată. De ce citesc din nou acest verset? Am ştiut însă că Dumnezeu îmi vorbeşte prin el. Dar încă un copil era ultimul lucru pe care mi-l doream… El însă dorea să mă pregătească pentru cel de-al treilea dar. Nu eram însărcinată, dar urma să fiu.
Nu după mult timp, am descoperit această realitate. Eram furioasă, neîncrezătoare; mai ales că aveam alte planuri pentru viaţa mea. Dar Dumnezeu ştia mai bine. Din ziua în care am aflat că vom mai avea un copil, timpul s-a oprit. Nu am mai mers la cursuri. A început din nou viaţa mea de dinainte. O viaţă frumoasă, cu multe treburi, dar cu priorităţi aşezate corect.
M-am obişnuit cu ideea că voi mai avea o fetiţă. Însă la un control ecografic de rutină am primit o veste foarte tristă: fetiţa noastră avea un chist pe creier în emisfera dreaptă. Am plâns toată noaptea. Am strigat către Dumnezeu cum nu am făcut decât de câteva ori în viaţă. Nu mă puteam linişti. Medicul mi-a explicat: existau trei variante: să dispară – prima variantă; să se nască cu chistul şi să nu aibă nicio problemă toată viaţa, dar să fie ca o bombă cu ceas, care niciodată nu ştii când explodează – a doua variantă; să se nască cu chistul şi să aibă şi vreun handicap – ultima variantă. Însuşi medicul mi-a spus: „Aici doar Dumnezeu vă poate ajuta!”
„Fiecare suflet este atât de bine cunoscut de Isus, ca şi când ar fi singurul pentru care a murit Mântuitorul. Durerea fiecăruia îi mişcă inima strigătul de ajutor ajunge la urechile lui… Cu toate că S-a suit la Tatăl […], Isus n-a pierdut nimic din natura Sa miloasă… Mâna care a fost străpunsă este astăzi întinsă pentru a binecuvânta poporul Său din lume.” (Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 461)
Mirabela Luduşan, Nazna, Transilvania de Sud
