Câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii. ” (Evrei 3:15)
Versurile imnului creştin 601 descriu atât de frumos odihna de Sabat: „Un Sabat ceresc, plin de har, a sosit,/ În liniştea lui sunt aşa fericit!/ Frumos se revarsă din cerul senin/ Odihna cea dulce, sigiliu divin!/Slavă, slavă lui Dumnezeu! /El azi îmi deschide întreg cerul Său.”
În iarna anului 1996, s-a organizat o evanghelizare prin NET cu fratele Mark Finley în Ghinda, un cartier al oraşului Bistriţa. La vremea aceea, eu eram creştină penticostală şi nu ştiam nimic despre Sabat. Am fost invitată să particip la aceste prelegeri, însă am refuzat. Invitaţia a revenit, iar eu am refuzat de vreo trei ori. La insistenţa unei vecine, m-am dus cu ea la a patra prelegere şi tocmai atunci s-a discutat despre Sabat. Atât de mult m-a impresionat acest subiect, încât nu am putut să adorm. Am deschis Biblia şi am dat de acest verset din Evrei 3:15: „Câtă vreme se zice: «Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.»”
Atunci m-am pus pe genunchi şi I-am mulţumit lui Dumnezeu că mi-a descoperit întregul adevăr. Am văzut că Domnul nu m-a lăsat să stau nepăsătoare, mi-a descoperit bucuria Sabatului pe care o au fraţii adventişti, în urma acestei descoperiri, în vara anului 1997 am încheiat legământ cu Domnul şi mă bucur nespus că am fost atât de preţuită de Dumnezeu.
„Sabatul a fost sfinţit la creaţie. […] Deoarece S-a odihnit în Sabat, «Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o» – a pus-o deoparte pentru un scop sfânt… Sabatul n-a fost dat numai pentru Israel, ci el a fost dat pentru lumea întreagă. El a fost Scut cunoscut omului în Eden şi, asemenea celorlalte precepte ale Decalogului, este obligatoriu pentru totdeauna. «Câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.» Atâta vreme cât există cerul şi pământul, Sabatul va fi şi mai departe un semn al puterii Creatorului. Şi atunci când Edenul va înflori din nou pe pământ, ziua sfântă de odihnă a lui Dumnezeu va fi onorată de toţi cei ce sunt sub soare. «În fiecare Sabat», locuitorii Noului Pământ slăvit vor veni «să se închine înaintea Mea», zice Domnul (Matei 5:18; Isaia 66:23).” (Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, pp. 260, 262)
Îi mulţumesc neîncetat lui Isus pentru jertfa minunată pe care a făcut-o pentru mine şi pentru răbdarea pe care o are faţă de toţi copiii Lui. Să ne bucurăm astăzi de odihna Lui.
Ana Prislopan, Bistriţa, Transilvania de Nord
