Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui! Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut… (Psalmii 105:1,5)
Totul a început în anul 2010, într-o zi de vară, când am fost la endocrinolog pentru o consultaţie de rutină. Aveam 16 ani. Nu a decurs totul după cum mă aşteptam. Puţin suspicioasă, doamna doctor m-a întrebat dacă nu cumva am în familie pe cineva care are probleme la sân. Bunica mea murise din cauza cancerului la sân. Răspunsul meu i-a întunecat faţa şi nu mi-a mai spus nimic, decât că trebuie să fac nişte analize şi în urma rezultatelor să urmez un tratament. Am vizitat doctori după doctori, nimeni nu dorea să îmi spună ce am. Într-un final, ajunsă şi la medicul de familie, pentru că primeam compensat medicamentele prescrise de medicii specialişti, am avut marea surpriză să văd diagnosticul: suspectă de tumoră la sân.
Acea după-amiază a fost una din zilele negre din viaţa mea. Eu?? O copilă, să am aşa ceva? Nu e posibil!! Am sunat-o pe mama şi i-am spus şi ei… Tremuram şi nu îmi puteam stăpâni lacrimile. Timp de doi ani am plâns şi am înălţat rugăciuni fierbinţi! Nu am fost niciun moment singură – Domnul, în fiecare clipă, a fost cu mine! „Răspunde-mi când strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg când sunt la strâmtorare! Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!” (Psalmii 4:1)
Ţin minte că într-o zi, sătulă de greutăţile de la şcoală şi de tratamentul respectiv, m-am dus la pian şi mi-am deschis cartea de cântări întâmplător la imnul cu nr. 463 – „Zi de zi Eu Te chem”. Această cântare mi-a umplut sufletul de speranţă şi am simţit că în camera mea era cel mai bun Prieten al meu, care mă înţelegea şi îmi ştia durerea sufletească! Zi de zi îmi demonstra că nu mă lasă singură!
Nu voi uita primăvara anului 2012, când am mers pentru un alt control la medic şi am aflat minunata veste: nicio urmă de tumoră, doar câteva chisturi care, ulterior, după alt tratament, au dispărut. Minunea s-a produs! Tatăl meu ceresc, căruia mă rugasem fierbinte, m-a ascultat! Aveam lacrimi de bucurie – ştiam că sunt iubită şi preţuită de Regele ceresc!
„Să ştiţi că Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubeşte: Domnul aude când strig către El!” (Psalmii 4:3)
Scumpa mea, poate treci prin momente grele… Să ştii că nu eşti singură nici măcar o clipă! Domnul este alături de tine! Părintele ceresc te ţine în braţe! El ştie cel mai bine durerea ta! O simte! Spune-I Lui cât de mult te doare şi invită-L să îţi aline suferinţa şi vei vedea că minunile din viaţa ta nu vor înceta niciodată!
Oana Rus, Nazna, Transilvania de Sud
