Fiţi dar împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. (Iacov 1:22)
Se întâmpla în primăvara anului 1995 în Bucureşti. Pentru că la sfârşitul lunii iulie urma să mă căsătoresc, am hotărât să plec în capitală, unde soţul meu era student, pentru ca împreună să alegem modelul de invitaţie pentru nuntă şi să cumpărăm costumul de mire, pantofii şi alte accesorii. Călătoria cu trenul a fost lungă şi obositoare, dar odată ce am ajuns la destinaţie, bucuria întâlnirii a luat locul oboselii. După mai puţin de două ore, colindam străzile aglomerate ale Bucureştiului în căutarea lucrurilor de care eram interesaţi.
Îmi amintesc că am intrat într-o librărie şi am făcut câteva cumpărături. După ce am ieşit din magazin, ne-am oprit să numărăm banii. Ne-am dat seama că restul pe care l-am primit era mai mare decât suma pe care am plătit-o. Imediat ne-am întors să vorbim cu vânzătoarea. Aceasta ne-a mulţumit frumos şi a mărturisit că s-a mai întâmplat din cauza grabei să mai greşească cu restul, dar nu s-a mai întâmplat niciodată ca vreo persoană să îi dea banii înapoi. Cu inimile pline de bucurie, am urcat în tramvaiul care urma să ne ducă în centrul oraşului. Eu m-am aşezat şi, pentru că era aglomeraţie mare, l-am rugat pe prietenul meu să îmi dea să ţin eu bagajele. M-a rugat să am grijă şi de portofel până când el compostează biletele. Zis şi făcut.
Am coborât anevoie prin mulţimea de oameni. Cu o clipă înainte ca uşile tramvaiului să se închidă, mâna unei doamne flutura portofelul nostru strigând: „Duduie, duduie, v-a căzut portofelul!” Am încremenit. Din mână în mână, portofelul a ajuns la noi. Cum m-am simţit? Vă puteţi imagina. Era vorba de mulţi bani la vremea aceea. I-am mulţumit doamnei pentru amabilitatea ei, dar în mod special I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru purtarea Sa de grijă. I-am mulţumit, de asemenea, pentru oamenii cinstiţi prin care lucrează şi prin care îşi revarsă binecuvântările.
Mi-am pus multă vreme o întrebare: Oare dacă nu am fi dat restul înapoi la librărie, am mai fi recuperat portofelul? Aveam inima plină de pace. Călăuziţi de El, întăriţi de puterea Lui, am reuşit să aplicăm regula de aur a Scripturii: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii faceţi-le şi voi la fel.” Ni s-a confirmat încă o dată că ascultarea de Dumnezeu este secretul fericirii autentice. Mă rog ca şi astăzi bucuria ascultării de El şi împlinirea voii Lui să sporească fericirea din sufletul meu şi al tău şi să ne transforme în unelte desăvârşite în mâna Lui.
Cristina Potocian Bândean, Transilvania de Nord
