El mi-a zis: „Harul meu îţi este de ajuns, căci puterea mea, în slăbiciune, este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. (2 Corinteni 12:9)
Isus ne invită să unim slăbiciunile noastre cu puterea Lui, ignoranţa noastră cu înţelepciunea Lui. Slăbiciunile pe care numai noi le ştim, cele care ne apropie sau ne depărtează de Dumnezeu sunt slăbiciunile caracterului nostru. Numai prin puterea Lui vom fi schimbaţi şi prin dragostea Lui ajungem mai aproape de oameni. În loc să-i judecăm, ajungem să-i privim cu multă compasiune, aşa cum a făcut El; în loc să stăm deoparte, ajungem să ne pese şi să ne implicăm. Prin puterea Lui descoperim în noi daruri spirituale prin care-i putem ajuta pe cei din jurul nostru.
Cât de atent şi delicat a fost Isus în ajutorul pe care l-a oferit oamenilor, vindecându-i atât sufleteşte, cât şi trupeşte. Toţi cei care s-au aflat în preajma Lui au fost ajutaţi intr-un fel sau altul. Prin prezenţa Lui, prin atitudinea Lui, prin sacrificiul Lui, a schimbat lumea.
Avem problemele noastre fiecare, acasă, la serviciu, probleme mici sau mari, probleme care se pot rezolva sau care nu se pot rezolva. Dar prin puterea pe care ne-a promis-o Dumnezeu, putem să-i ajutăm pe cei din jurul nostru, pentru că fiecare avem un cel puţin un dar.
Roagă-te astăzi să fii tu cea care să determine o schimbare în jur: prin exemplu, prin atitudine, prin darul pe care-l ai.
„Fiecare ucenic adevărat este născut în împărăţia lui Dumnezeu ca misionar. Acela care bea din apa vie devine un izvor de viaţă. Primitorul devine un dătător. Harul lui Hristos în suflet este ca un izvor în pustie, curgând pentru a-i răcori pe toţi şi făcându-i pe cei care sunt gata să piară doritori să bea din apa vieţii.” (Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 196)
„Este privilegiul oricărui suflet acela de a fi un canal viu prin care Dumnezeu să poată transmite lumh bogăţiile harului Său, bogăţiile de nepătruns ale Domnului Hristos. Nimic nu doreşte Domnul Hristos aşa de mult decât de a avea instrumente care să reprezinte lumii caracterul şi spiritul Său. Nu este nimic de care lumea să aibă aşa de mare nevoie ca manifestarea iubirii Mântuitorului prin oameni. Cerul întreg aşteaptă canale prin care untdelemnul cel sfânt să poată fi turnat ca să fie o bucurie şi o binecuvântare pentru inimile omeneşti.” (Eadem, Parabolele Domnului Hristos, p. 372)
Liliana Nădăşan, Tărgu Mureş, Transilvania de Sud
