Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9)
Relaţia cu Dumnezeu este stânjenită de atitudinea critică. Ce spune Dumnezeu despre această atitudine? „Este păcat! Este greşit!” Când Dumnezeu spune: „Nu critica!”, El nu încearcă să ne priveze de o experienţă satisfăcătoare. El spune de fapt: „Aceasta este împotriva a ceea ce te-am creat să fii.” Peştii au fost creaţi să înoate. Păsările au fost create să zboare. Oamenii au fost creaţi să trăiască în armonie cu Dumnezeu. Când păcătuim, întrerupem prietenia noastră cu El. Întrerupem fericirea noastră şi viaţa devine pustie. Atenţie dacă eşti dintre aceia care spun mereu: „Mă scoate din sărite. Cineva trebuie să îi spună.” Sau: „De ce n-a făcut lucrul acesta?’ şi „Când va învăţa oare?”, critica te va distruge! Te trimite în pustie.
Oswald Chambers spune: „Ori de câte ori eşti critic, te găseşti în imposibilitatea de a intra în legătură cu Dumnezeu.” Acesta este un gând înspăimântător! Obiceiul de a critica ne face împietriţi, răzbunători şi cruzi. Ne dă impresia că suntem fiinţe superioare, şi aceasta ne flatează. Este imposibil să dezvolţi trăsăturile unui om sfânt şi, în acelaşi timp, să-ţi păstrezi atitudinea critică. Pentru a primi din nou binecuvântările lui Dumnezeu, trebuie să mărturisim, să părăsim această atitudine a pustiei şi s-o înlocuim cu o atitudine din ţara promisă.
Te invit să meditezi în mod serios la următoarele întrebări:
- Sunt o persoană critică? Sunt părerile mele despre ceilalţi negative şi severe? Mă grăbesc să caut greşeli?
- Culeg roadele criticii în relaţia mea cu Dumnezeu? Este viaţa mea pustie? Este inima mea ca un deşert? Sunt pregătită să recunosc că aceasta este una dintre cauzele pentru care mă aflu în pustie?
- Sunt dispusă să renunţ la obiceiul de a critica şi să mă căiesc?
Dacă răspunsul tău este „da”, te încurajez să ne rugăm:
Doamne, Îţi mulţumesc pentru privilegiul de a mă închina şi de a trăi alături de fraţii şi de surorile mele în Hristos. Tu ai Scut să strălucească lumina Ta în viaţa mea. Acum sunt în procesul de creştere şi de asemănare cu Tine. Ajută-mă de-a lungul drumului să discern deosebirea dintre critica iubitoare, constructivă şi critica distructivă. Ajută-mă să gândesc pozitiv şi binevoitor faţă de ceilalţi. Ajută-mă să mă bucur de unicitatea fiecăruia dintre noi şi să nu am pretenţia ca toată lumea să vadă lucrurile exact ca mine. Dă-mi biruinţă asupra spiritului de critică. Schimbă-mi acest tipar de gândire, ca să experimentez plinătatea Ta în viaţa mea. Te rog toate acestea în Numele lui Isus. Amin.
Silvia Ambaruş, Bacău, Moldova
