Ferice de cine-şi pune nădejdea in Domnul, Dumnezeul său! (Psalmii 146:5 u.p.)
Eram după 18 luni de căsătorie, o perioadă de chin, deoarece erau mari neînţelegeri între noi. Deşi eu îl iubeam mult de tot, el se căsătorise pentru că mama lui îi spunea mereu că sunt o fată bună, harnică şi că am apartament. El îmi repeta mereu că noi trebuie să avem acte pe apartament. Menţionez că înainte de a deveni membră în Biserica Adventistă am fost căsătorită în Biserica Ortodoxă şi divorţată, având un copil de 3 ani.
Viaţa de cămin s-a destrămat la un anumit moment, pentru că el a ales să asculte de mama lui şi să revină acasă. La început, am zis că e mai bine să fiu singură. Dar după câteva luni, mi-am dat seama că el nu mai venea la biserică. M-am gândit: Putem să ne pierdem mântuirea dacă între noi s-a rupt o relaţie de căsătorie? Am făcut câţiva paşi:
- M-am rugat ca Dumnezeu să ne dea înţelepciunea ca să nu pierdem niciunul mântuirea.
- L-am căutat la telefon şi vorbeam mult, ca să-l încurajez să participe la programele bisericii.
- L-am conştientizat că familia nu înseamnă să-ţi vezi de propria viaţă, ci să dai tot ce ai, în familie.
Mi-am pus speranţa în Dumnezeu şi toţi aceşti paşi au reuşit. Acum, locuim împreună la ţară şi ne bucurăm unul de celălalt, de relaţia noastră refăcută. El este o fire calmă, răbdătoare, dar mai greu îl faci să te ajute la treburile casnice. Dar eu Îi mulţumesc zi de zi Domnului. Încerc să urmăresc pacea, liniştea şi sunt atentă ca dragostea dintre noi să nu se răcească, să-i citesc problemele şi să-l ajut. Nu este întotdeauna uşor, dar este plăcut să locuiască soţii împreună, când Isus este Domn al acestui cămin.
Domnul este bun şi te ajută azi şi pe tine să treci peste furtunile vieţii de famihe. Nu uita cei trei paşi: roagă-te, caută-l şi încurajează-l. Duhul Sfânt va lucra la conştiinţa lui şi astfel îl va face conştient de ceea ce îţi lipseşte. Analizează-ţi propria atitudine. Dacă ai greşit, recunoaşte, cere iertare şi, prin harul divin, experimentaţi un nou început. Nu fi descurajată! Arată-i că poţi şi va putea şi el! Bucură-te azi cu soţul tău! Spune-i zilnic: Te iubesc! şi dovedeşte-i în multe feluri aceasta. Din când în când, faceţi-vă surprize!
„Deşi pot apărea greutăţi…, nici soţul şi nici soţia să nu nutrească gândul că unirea lor a fost o greşeală… Fiţi hotărâţi să faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru celălalt. Continuaţi cu cele dintâi atenţii. Pe orice cale, încurajaţi-vă unul pe celălalt în luptele vieţii. Căutaţi să sporiţi fericirea celuilalt.” (Ellen G. White, Căminul adventist, p. 95)
Ancuţa Maria, Roman, Moldova
