Chiar dacă ar fi să trec prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine… (Psalmii 23:4)
Dimineaţa zilei de 26 august 2013 a fost cea mai tragică şi dramatică zi din viaţa mea. Conform planului dinainte stabilit, ne pregăteam să plecăm acasă dintr-un concediu de odihnă petrecut în mod plăcut şi util, împreună cu soţul meu şi cu o familie de prieteni. Înainte de a porni, ne-am hotărât să spunem fiecare un verset biblic. Soţul meu a citat mai întâi versetul lui preferat: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!” (Psalmii 51:10). Apoi am urmat eu. Psalmul 23 mi-a venit în minte: „Domnul e păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic…” Şi prietenii noştri au citat din Biblie, apoi I-am mulţumit Domnului pentru timpul petrecut împreună, am cerut protecţia Lui şi am pornit.
Nu am ajuns acasă. Un camion ne-a tăiat drumul. Neatenţia unui om şi nerespectarea legilor rutiere au curmat viaţa soţului meu drag şi a prietenei mele… Chiar şi după trecerea mai multor luni, încă tot mă întreb: Oare de ce ne-au venit în minte exact aceşti psalmi?
Te rog, citeşte încă o dată Psalmii 23 şi 51. Există noroc? Există ghinion? Nu, dragi cititoare, astăzi ştiu sigur că există un Purtător de grijă. Am convingerea că viaţa noastră este în mâinile Lui şi El ştie ce este spre binele nostru. Ne-am dori o viaţă de credinţă fără obstacole, astfel încât în pace şi bucurie să călătorim spre ţintă. Totuşi uneori vedem că Dumnezeu îngăduie situaţii în dreptul cărora nu găsim acum răspuns la întrebarea: De ce? Dar Îl vom primi într-o zi, când va El va reveni, aşa cum ne-a promis.
Lupta cosmică ne atinge pe toţi. Satana încearcă să ne rupă de Dumnezeu. Este o durere de nedescris să conduci la cimitir pe cel mai drag sau pe unul din membrii familiei. Totuşi astăzi pot afirma cu convingere că nici moartea, nici durerea, nici vreo pierdere de orice fel nu ne pot opri să ne ridicăm pe culmile credinţei în Cel care ne iubeşte şi ne susţine permanent.
Dragă cititoare, doresc să te încurajez. Dacă sărăcia, boala, prigonirea, durerea fizică sau sufletească îţi încearcă viaţa, dă-I slavă lui Dumnezeu pentru jertfa lui Isus adusă în favoarea noastră şi roagă-te: „Doamne, ajută-mă şi dă-mi biruinţă!” Vei experimenta puterea Duhului Sfânt şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
„În orele cele mai pline de întuneric, încrede-te în Dumnezeu! Zilnic li se înnoieşte puterea celor care Îl iubesc şi Îl slujesc. Purtarea de grijă a lui Dumnezeu cuprinde orice creatură, dar se apleacă cu cea mai mare milă asupra celor care poartă poverile cele mai grele ale vieţii.” (Ellen G. White, Divina vindecare, p. 181)
Madaras Vilma, Miercurea Niraj, Transilvania de Sud
