Articolul precedentPrimul pas
    Articolul următorDumnezeu e gata să ne ajute

    Două-trei căi….

    Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii. (Proverbele 16:9)

    M-am născut într-o familie simplă. Credinţa tuturor celor din sat la acea dată era ortodoxă. Mai târziu, au apărut şi neoprotestanţii. Tata era atras de Biblie, a studiat şi s-a convertit la un moment dat. Dar mama i s-a împotrivit; la bătrâneţe însă, s-a convertit şi ea.

    La vârsta când eu eram în stare să aleg, aveam în faţă trei cărări: una pe care mergea mama, care mă presa să nu las „calea moşilor şi a strămoşilor”, alta era cea a lui tata (penticostală) şi a treia pe care o descoperisem (în mod sigur nu întâmplător) în timpul studiilor postliceale, prin familia unei colege prietene. Pentru că voiam să-L urmez pe El, L-am întrebat prin rugăciune: „Doamne, care-i calea? Ce aştepţi Tu de la mine?”

    Am primit destule dovezi convingătoare, „stă scris” era cea mai puternică, şi pentru că L-am crezut pe Dumnezeu pe cuvânt, am pornit împreună cu El pe cea de-a treia cale, necunoscută familiei mele. Cum am aflat despre Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea? Am fost invitată de prietena mea în vacanţa de vară, la ea acasă, unde mi-am găsit un serviciu pentru trei luni. Am acceptat fericită. La Tehnică sanitară intrasem cu bursă, dar n-am vrut să mai fiu povară pentru părinţi, să le cer bani, aşa că am lucrat.

    Sâmbăta am adunat câteva rufe din ce aveam cu mine, puţine la număr, ca să le spăl. Tatăl ei, un om al credinţei, m-a luat deoparte şi mi-a citit porunca a patra din Decalog: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău… Să nu faci nicio lucrare în ea… De aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o” (Exodul 20:8-11).

    Eram vizată direct, dar am cerut lămuriri. De ce e sâmbăta a şaptea zi şi nu duminica, aşa cum fusesem învăţată? Aşa a început călătoria mea în credinţă. N-am spălat haine, ci am mers cu ei la Casa Domnului şi am văzut cum ne spală Domnul de păcate – era un botez. Am găsit răspuns la întrebările mele şi, la încheierea celor trei ani de studiu, am încheiat şi eu legământ cu Domnul meu, pe care-L urmez cu mare drag de 42 de ani.

    „Cred şi-L ascult şi-L iubesc tot mai mult” sunt cuvintele unei cântări, dar şi o realitate în viaţa mea.
    Ce cale să alegi? Roagă-te şi decide şi tu azi!

    Florica Sălăjean, Baia Mare, Transilvania de Nord

    Două-trei căi.... - 2016. M-am născut într-o familie simplă. Credinţa tuturor celor din sat la acea dată era ortodoxă. Mai târziu, au apărut şi neoprotestanţii. Tata era atras de Biblie, a studiat şi s-a convertit la un moment dat. Dar mama i s-a împotrivit; la bătrâneţe însă, s-a convertit şi ea.
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Viziunea unei mame

    Nu este ușor să te dai la o parte pentru ca Dumnezeu să-Și poată face lucrarea. A fost nevoie ca El să-mi amintească de mai multe ori acest lucru, pentru a mă elibera de povara pe care nu trebuia să o port.

    În brațele iubirii Sale

    Fiica mea este în mâinile lui Dumnezeu. Nu există un loc mai bun decât atât. Peste o săptămână, de la momentul când scriu aceste rânduri, ea va fi la al treilea tratament de chimioterapie și pot să îmi imaginez cum Dumnezeu stă alături de ea, ținând-o în brațele iubirii Sale.

    Speranța – piesa lipsă

    Dumnezeu știa că dacă ea ar fi început ziua cu El, studiind din Cuvântul Său, acest lucru i-ar fi adus speranța care îi lipsea. Dumnezeu, prin Cuvântul Lui, ne va aduce și nouă speranța de care avem nevoie.

    Dă mai departe!

    În urmă cu mai bine de patruzeci de ani, un cuplu s-a împrietenit cu mine; și pentru că ştiu din experiență cum este să te simți singură într-o zi de închinare și apoi să fii invitată la o masă caldă. A fost și pentru tine cineva o binecuvântare? Poate este timpul să dai și tu mai departe ceea ce ai primit.

    Publicate astăzi

    Triunghiul echilateral

    Un bine, oricât de subiectiv ar fi, este neprețuit; trebuie doar să nu dăuneze cuiva gestul făcut de noi, în rest, grija noastră e aceea de a face totul pe deplin. Exemplul perfect este Mântuitorul nostru, care a făcut bine chiar și vrăjmașilor Lui.

    Viziunea unei mame

    Nu este ușor să te dai la o parte pentru ca Dumnezeu să-Și poată face lucrarea. A fost nevoie ca El să-mi amintească de mai multe ori acest lucru, pentru a mă elibera de povara pe care nu trebuia să o port.

    Aromoterapia

    Pune în practică astăzi acest principiu de răspândire a parfumului de sfat bun sau pur şi simplu îndreaptă-ţi urechea să asculţi un prieten. Rezultatul ar putea fi mult mai bun decât te aştepţi.

    Oferă-mi timp de calitate!

    Doamne bun, Te rog să îmi dai înțelepciunea să pot împlini nevoile copiilor mei oferindu-le astăzi timp prețios! PROVOCARE: Astăzi, când copilul tău va avea nevoie de o doză mică de atenție și iubire, acceptă cu bucurie să fii întrerupt(ă) din ceea ce faci și bucurați-vă împreună de părtășie!

    Ami az életben a legfontosabb

    „Keressétek először Isten országát és az Ő igazságát; és ezek mind megadatnak néktek.” (Mát 6,33)
...