Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului şi El te va sprijini; El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit. (Psalmii 55:22)
La începutul anului 2007, primeam din partea Domnului acest verset. Nu ştiu de ce, dar un fior de teamă a pus stăpânire pe mine. Dorea Dumnezeu să mă avertizeze într-un fel? Făcusem cu ceva timp în urmă nişte analize al căror rezultat nu i-a mulţumit pe medici. Nu mă simţeam deloc bine, dar puneam totul pe seama oboselii, gândind că va trece. Dar n-a fost aşa. Chiar dacă eram „bine” în exterior, aproape că nu mă puteam menţine pe picioare şi am ajuns la spital. Nenumăratele analize au scos la iveală diagnosticul de HVC (hepatita tip C activă) cu un ficat fibrozat 85%, iar restul cu noduli în urma atâtor biopsii. Nu-mi puteam explica de ce tocmai eu?
Am pregătit cumva familia pentru a le da vestea şi zile şi nopţi la rând am cerut sfat de la Dumnezeu să mă îndrume ce trebuie să fac şi la ce medic să mai merg. Răspunsul a venit surprinzător de repede. Citisem undeva aceste gânduri ale lui Rick Warren: „Nu vei şti niciodată că Dumnezeu e totul pentru tine, până când nu ajungi ca El să fie tot ce ai.” Boala se înrăutăţea… Medicul mi-a spus că nu mai am scăpare şi în cel mult două luni voi muri, dar că este la alegerea mea să fac un tratament, un chin în plus după părerea lui. Cu perspectiva morţii, m-am hotărât totuşi să încep tratamentul. M-am predat în mâna lui Dumnezeu, ca voia Lui să se împlinească.
În Sabatul următor cântam la cor şi mă gândeam cum vor cânta la înmormântarea mea. Mi-am luat la revedere şi din seara aceea au început nesfârşitele nopţi cu dureri pe care cu greu le mai suportam. Dar Dumnezeu a fost cu mine şi soţul meu a vegheat lângă mine. Le mulţumesc copiilor şi fraţilor din biserică pentru că mi-au fost alături, înălţând rugăciuni. Au trecut nu doar două luni. Medicul care mă trata mi-a spus:„Tu ai alt Medic mai deştept decât mine.” Chiar dacă am căzut în comă la un moment dat, Dumnezeu a avut controlul situaţiei. După un an de tratament, mă simţeam mai bine. Vreau să înţelegeţi că, doar în clipa în care am zis: „Voia Ta să se facă, Doamne!”, am primit putere să merg înainte. Chiar dacă am făcut ceva complicaţii, merg înainte!
Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, spune psalmistul. Treci prin probleme? Eşti la pat şi ai dureri? Poate este o suferinţă grea şi apăsătoare, nu uita că avem un Dumnezeu mare, care aşteaptă doar să întinzi mâna credinţei şi să accepţi voia Sa. Aşa cum pe mine m-a ajutat să merg înainte, te va ajuta şi pe tine! Nu voi uita niciodată ce a făcut Dumnezeu pentru mine şi aştept clipa să-I mulţumesc faţă-n faţă. Ai şi tu această dorinţă?
Gabriela Dinu, Castellon, Spania
