Dar eu voi cânta puterea ta, dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta, căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu. (Psalmii 59:16)
În septembrie 2009, m-am internat la Spitalul de Reumatologie din Târgu Mureş. Timp de două săptămâni, nu au ştiut ce diagnostic am, dar au trimis analiza de sânge la un laborator din Timişoara şi a sosit rezultatul: boală mixtă de colagen cu predominanta lupusului eritematos sistemic şi a dermatopolimiozitei. Atunci aveam 50 de ani şi habar nu aveam despre această boală, doar am văzut că medicilor le e milă de mine. Am tras pătura pe cap şi am zis: „Dragă Isuse, eu nici nu ştiu despre ce este vorba, dar văd că sunt probleme. Pun problemele acestea în mâinile Tale, fă cu mine ce crezi că e bine. Dacă mă vindeci îţi mulţumesc, dacă nu, accept voia Ta!”
De atunci nu m-am mai rugat în mod direct pentru vindecare, deşi aveam dureri foarte mari, ci doar am cerut răbdare. Nu a fost uşor să lupt cu lupul roşu, această boală autoimună: dietă total nesărată şi în fiecare zi scăderea sistemului imunitar. În condiţii normale suntem sfătuiţi să ne întărim sistemul imunitar, dar în cazul meu, aceasta ar fi favorizat avansarea bolii.
Acum văd însă că am fost foarte binecuvântată. Oamenii nu au înţeles că nu aveam nicio problemă cu felul în care arătam. Era suficient un singur cuvânt ca „să arăt bine”. Mă simţeam tare singură cu gândurile mele. În starea aceasta, mi-am îngrijit părinţii, pe lângă grija pentru familia mea. La interval de 10-20 minute mă rugam. Am ajuns într-o relaţie foarte bună cu Domnul. Chiar dacă din copilărie am fost o persoană care se roagă, această relaţie s-a împrospătat.
„Faptul că suntem chemaţi să răbdăm încercări arată că Domnul Isus vede în noi ceva preţios, pe care doreşte să-l dezvolte. Dacă nu ar vedea în noi nimic prin care să-Şi poată slăvi Numele, nu Şi-ar pierde timpul cu perfecţionarea noastră. Nu aruncă în cuptorul Său pietre lipsite de valoare. El nu rafinează decât minereul valoros… În viaţa viitoare, tainele care aici ne-au necăjit şi dezamăgit ni se vor desluşi. Vom vedea că rugăciunile noastre aparent neascultate şi aşteptările noastre zadarnice s-au numărat printre binecuvântările cele mai mari.” (Ellen G. White, Divina vindecare, pp. 445, 448)
Apostolul Pavel ne spune: „Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui.” (1 Petru 4:12,13)
Pal Aranak, Câmpeniţa, Transilvania de Sud
