Credinţa urmată de fapte

Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El. (Filipeni 1:29)

Timpul aleargă mai repede ca niciodată. Acum e luni, acum e vineri, se începe săptămâna şi se termină, nici nu te-ai obişnuit bine cu anotimpul rece că vara cea fierbinte se şi arată la orizont. Nici nu ai apucat să te bronzezi din mers, că iată toamna umbreşte şi scurtează zilele. Lupta pentru existenţă este mai grea ca altădată. În iureşul timpului eşti îngrijorat că cei de lângă tine trec la odihnă fără să-L cunoască pe Isus, şi speranţa vieţii veşnice nu s-a aprins în sufletul lor. Despre aceste adevăruri discutam cu fiica mea, Corina. Ea îmi spunea că doreşte mult să le dea mărturie şi celor din jur despre dragostea lui Isus, dar serviciul îi ocupă cea mai mare parte din timp. „În fiecare zi îmi iau în geantă o carte spirituală, ca s-o dau în drum celor pe care Domnul mi-i va scoate în cale”, mi-a zis ea.

O carte, Tragedia veacurilor, a rămas în geantă câteva zile şi parcă nu se găsea cui s-o dea. Duminică după-amiază a început să i se umfle un ochi, parcă era de la curent, parcă era un urcior sau cine ştie ce?… Eram puţin îngrijoraţi. Luni, ochiul era mai umflat, dureros şi sub ochi apărea pielea mai vânătă. Era clar că trebuia să meargă la Urgenţe. Marţi dimineaţă, doamna doctor era nedumerită, neştiind ce să spună. A uns-o cu o alifie şi a rugat-o pe Corina să mai revină după masă, pe la ora 15, să vadă ce se întâmplă. După-amiază, aceeaşi situaţie: „Nu ştiu ce ar putea fi, pare să fie o muşcătură, curent nu e, nu pare să fie infecţie, nu ştiu… Încearcă această reţetă cu antibiotic”, i-a spus dumneaei. La plecare, Corina a întrebat cât costă consultaţia: „Nimic, drăguţă, lasă să-ţi fie bine!” Corina a deschis geanta şi a scos cartea Tragedia veacurilor şi i-a oferit-o. „Asta da, primesc cu mult drag!”

De același autor

Noi perspective

Discutând acasă, am hotărât să nu ia încă antibiotic atâta timp cât nu ştim ce este. Miercuri dimineaţa, spre surprinderea tuturor, ochiul Corinei era dezumflat total de parcă nu avuse nimic. Da, cartea Tragedia veacurilor trebuia să ajungă la această persoană pentru că şi pe ea o iubeşte Domnul. Da, nu-i nimic la întâmplare!

Dacă treci printr-o situaţie nefericită, priveşte dincolo de ea. Încearcă să nu întrebi de ce? Ci întreabă: „Doamne, care este planul Tău pentru mine? Ce scop urmăreşti Tu în împrejurarea aceasta?” Cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu, vei înţelege…, căci celor credincioşi li s-a dat harul nu numai să creadă în El, ci să şi pătimească pentru El.

Livia Chidoveţ, Vatra Dornei, Moldova

Comentariile sunt închise

Devotionale Audio

Credinţa urmată de fapte - 2016. O carte, Tragedia veacurilor, a rămas în geantă câteva zile şi parcă nu se găsea cui s-o dea. Duminică după-amiază a început să i se umfle un ochi, parcă era de la curent, parcă era un urcior sau cine ştie ce?... Eram puţin îngrijoraţi. Luni, ochiul era mai umflat, dureros şi sub ochi apărea pielea mai vânătă. Era clar că trebuia să meargă la Urgenţe. pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.