Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi! (Psalmii 50:51)
Cuvintele mele sunt prea sărace pentru a-I putea mulţumi lui Dumnezeu pentru marea minune săvârşită în familia mea.
Era ziua de 9 aprilie 2002, în jurul orei 10, când la locul de muncă al soţului meu a explodat un butoi cu diluant, pus neglijent de un coleg. Fiind doar la un metru distanţă de el, flăcările l-au cuprins. Starea lui a fost extrem de gravă; a venit ambulanţa, l-au stabilizat şi l-au dus la Spitalul Universitar Getafe, cu un procent de arsură 70% din corp, cu 40% profunzime. Din punct de vedere omenesc, şansele de supravieţuire erau zero.
Au urmat cinci luni şi jumătate de spitalizare, din care patru luni de comă indusă. În această perioadă a trecut prin mai mult de douăzeci şi cinci de operaţii. Pe una dintre acestea doresc să v-o împărtăşesc.
După trei luni de spitalizare, a apărut o infecţie şi la braţul stâng. După o lună de tratament, medicul m-a chemat în cabinetul său şi mi-a spus că infecţia a urcat de la cot în sus cu mai mult de doi centimetri şi şansele de a fi salvată mâna sunt minime. A doua zi urma să intervină chirurgical pentru amputarea braţului din umăr şi trebuia să semnez autorizaţia. Dar parcă Cineva a vorbit prin gura mea, determinându-mă să spun: „Asta nu!” M-a uimit şi pe mine puterea pe care mi-a dat-o Domnul atunci. Mi-am îndreptat gândul spre El şi am zis: „Doamne, Tu poţi şi de data aceasta!”
„Îmi ridic ochii spre munţi. De unde îmi va veni ajutorul? Ajutorul vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul. Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul. Cel ce te păzeşte nu va dormita. Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel” (Psalmii 121:1-4).
Medicul m-a privit surprins şi a spus: „Vom vedea mâine ce se va întâmpla!” Nu ştiu ce a gândit el atunci, dar în noaptea aceea am vorbit cu Domnul în rugăciune, iar în ziua următoare nu am putut să mănânc nimic. A doua zi dimineaţa am mers din nou la spital. Soţul meu a fost dus la sala de operaţie pe la ora 10 şi a ieşit pe la ora 15, timp în care îi mulţumesc lui Dumnezeu că am putut da mărturie despre puterea lui Dumnezeu faţă de soţia şefului său, care mi-a fost alături, şi pentru ceilalţi medici.
Când a ieşit medicul din sala de operaţie, a venit la mine şi mi-a spus zâmbind: „Mâna i-a fost salvată… Aceasta este o minune dumnezeiască.” Dragi cititoare, nu vă descurajaţi în nicio situaţie dificilă, chiar dacă din punct de vedere omenesc nu se mai vede nicio rezolvare. La Domnul sunt mii de căi. Ca o dovadă vie, soţul meu este în viaţă şi este o persoană activă, în ciuda tuturor acestor probleme.
Mariana Neamţ, Arganda del Rey, Spania
