Decădere şi speranţă

Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile. (Osea 6:1)

Deşi sunt născută în familie de credincioşi, n-am ascultat de poruncile Domnului şi m-am căsătorit cu un bărbat necredincios. Am trăit bine din punct de vedere material o vreme, dar sufleteşte niciodată.

După zece ani cu mai multe rele decât bune, fostul soţ a fost arestat pentru o perioadă de cincisprezece ani. După doi ani de mers la penitenciar din trei în trei săptămâni, am luat hotărârea să divorţez. Atunci, în anii ’80, aveam apartament proprietate personală (un lux pe vremea aceea), maşină şi bani de alte două maşini. Apoi, am rămas sub cerul liber. Am pierdut banii, apartamentul l-a câştigat tot el şi, pentru că lucraserăm împreună, am rămas şi fără serviciu. Deci s-au dus toate cele pământeşti…

Am încercat să-mi refac viaţa, dar totul se transforma în eşec. Am început să înţeleg că Dumnezeu mă iubeşte şi mă cheamă să mă întorc la El cu toată inima. Doar El mai putea să dea un sens vieţii mele. Citeam foarte multe cărţi şi reviste din toată literatura, alternativ cu literatură creştină. Am renunţat la celelalte şi am citit Biblia în treizeci şi trei de zile.

De același autor

Noi perspective

Nemaiavând cu ce trăi şi unde sta, am început să lupt pentru supravieţuire. Prin harul Domnului am „căpătat” locuinţă, deşi legal nu aveam dreptul; era anul ’89 şi lucram la „social”. Adunam gunoaiele de pe stradă pentru o minimă existenţă, din care de abia atunci am început să-I dau zecime Domnului. Acum am serviciu la spital. Nici n-am visat atâtea binecuvântări pe care nu le merit nici azi, cu atât mai puţin atunci. Dacă Dumnezeu ne ocroteşte şi atunci când suntem în mocirla păcatului, cu atât mai mult când vede lupta noastră de fiecare zi şi părerile de rău atunci când greşim.

După zece ani de studiu, m-am hotărât să închei legământ cu Dumnezeu din nou. Trăiam cu teama că Domnul vine şi eu nu sunt împăcată cu El. Am învăţat din trista-mi experienţă că putem găsi mângâiere, speranţă şi vindecare doar lângă El. Merită să rămânem credincioşi sub protecţia Lui iubitoare! Toată lauda şi cinstea pentru nemărginita Lui bunătate I se cuvin Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt.

Cu câteva ore înainte de a fi reexaminată pentru botez, tatăl meu a murit. Sper din toată inima ca, prin harul Domnului, să ne putem întâlni într-o zi cu toţi cei credincioşi din univers.

„Când ajungeţi să înţelegeţi imensitatea îngrozitoare a păcatului şi vă vedeţi pe voi înşivă aşa cum sunteţi în realitate, nu renunţaţi copleşiţi de disperare. Domnul Hristos a venit să-i mântuiască tocmai pe cei păcătoşi.” (Ellen G. White, Calea către Hristos, p. 42)

Lidia Lepădatu, Oneşti, Moldova

Comentariile sunt închise

Decădere şi speranţă 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.