El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. (Matei 5:45)
Când este soare în viaţa noastră, când toate merg bine, uităm că tot ce suntem şi tot ce avem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ni se pare că totul este normal şi ni se cuvine. Dar când nori negri de furtună se abat peste noi, căutam imediat vinovatul şi poate ne întrebăm cu ce-am greşit de ne-a bătut Dumnezeu… Oare poate un Dumnezeu bun să îngăduie ca lucrurile rele să se întâmple?
Dar eu aş pune o altă întrebare: Cum ar putea un Dumnezeu rău să creeze lucruri bune şi frumoase, lucruri care să inspire, care să ne ajute? Să dea soare şi celor buni, şi celor răi? De ce ne-ar dori binele un Dumnezeu rău? Iar dacă ar fi un Dumnezeu egoist, de ce ar dori să împartă ceea ce are cu noi, oamenii? Ce Dumnezeu rău Şi-ar da Fiul ca să moară pentru nişte duşmani, cum Ii eram noi? Nu găsim logica pentru o astfel de idee.
Este adevărat că uneori auzim că oameni care au făcut ce este bine păţesc lucruri rele, chiar foarte rele. Sunt sigură că multora dintre voi vi s-au întâmplat lucruri nedrepte şi nu înţelegeţi de ce. Dar, dacă stăm să analizăm lucrurile într-un mod mai profund, luând în considerare Cuvântul lui Dumnezeu, care ne oferă privirea de ansamblu, constatăm că adeseori Dumnezeu a modelat caracterul nostru pe această cale şi ne-a făcut mai puternice, ne-a arătat că doar împreună cu El putem obţine biruinţa asupra păcatului. El lucrează pentru binele nostru veşnic. Frumos este că El trece împreună cu noi prin încercare, ne întăreşte şi apoi ne oferă ocazia să-i încurajăm pe alţii care se confruntă cu situaţii similare.
Este extraordinar că primim atât de multe binecuvântări, că avem ce mânca şi cu ce ne îmbrăca şi că am fost păzite de atâtea pericole; că am trecut prin multe şi am avut de învăţat din toate câte ceva. De puţine ori suntem recunoscătoare pentru lucrurile rele; avem mereu tendinţa să ne plângem şi să ne compătimim. Dar lecţiile de viaţă sunt cele mai preţioase mărgăritare pe care le avem şi pe care le înmulţim împărtăşind cu alţii ce am învăţat.
Dacă încă ai impresia că Dumnezeu e rău, priveşte la frumuseţile naturii şi la oamenii buni pe care îi cunoşti. Aminteşte-ţi că mereu a fost cineva alături de tine şi că acesta nu e meritul tău. Adu-ţi aminte cât bine ţi-a făcut El, în ciuda faptului că nu ai fost o creştină care să fi meritat ceea ce ai primit. Eu, personal, când mă gândesc la viaţa mea, văd mult, mult har, parcă e fără margini.
Te provoc să-L cunoşti mai profund pe acest Dumnezeu minunat şi bun.
Virginia Tofan, Enăcheşti, Moldova
