Minunea harului lui Dumnezeu (I)

    Căci El nu dispreţuieşte nici nu urăşte necazurile celui nenorocit şi nu-şi ascunde Faţa de el, ci îl ascultă când strigă către El. (Psalmii 22:24)

    Într-una din zile, soţul meu a venit acasă tulburat şi abătut. Mi-a spus că a cunoscut un bărbat pe nume Mihai, care avea în jur de 50 de ani. Omul se deplasa cu ajutorul unui cărucior cu rotile şi trăia de pe-o zi pe alta într-un apartament mizer, împreună cu mama lui bolnavă. Domnul Mihai i-a mărturisit soţului meu că beneficiază de o pensie mică, ce adeseori nu le ajunge pentru medicamente. Ne-am întrebat cum ar fi potrivit să îi ajutăm pe aceşti oameni?

    Soţul meu a decis să îi viziteze în mod regulat, să se asigure că au medicamentele necesare pentru fiecare zi şi să le ducă ceva de mâncare. După un timp, am aflat că problema lor cea mai mare nu era lipsa banilor, ci dependenţa de ţigări şi alcool. Luni la rând, soţul meu i-a vizitat, i-a consiliat şi s-a rugat pentru ei. De fiecare dată, cei doi îşi mărturiseau atât neputinţa şi ruşinea de a fi ajuns în situaţia dată, cât şi dorinţa de a renunţa la aceste vicii.

    Eram curioasă să-i cunosc şi eu, aşa că într-o zi am hotărât să-l însoţesc pe soţul meu. Când am ajuns în faţa uşii, m-am întrebat dacă chiar vreau să intru… Mizeria de pe scară era doar un preludiu a ceea ce aveam să găsesc în apartament. Şi fiindcă vizita era una anunţată, am găsit uşa deschisă. Scena? Greu de descris în cuvinte. Borcane, firimituri, resturi de mâncare, farfurii nespălate, sticle de băutură, scrum şi chiştoace de ţigări peste tot, lenjerie murdară, covoare mucegăite şi un miros de igrasie bolnăvicios. Pe un pat, stătea prăvălită o femeie slabă. Era beată. Omul a reuşit să lege cumva două cuvinte. Soţul meu nu s-a grăbit să plece, dar eu am lăsat mâncarea şi am plecat în grabă.

    Să faci bine unor beţivi? Mai bine să arunci mâncarea la câini. Au fost primele gânduri care m-au încercat şi primele cuvinte care mi-au ieşit din gură. În câteva minute, am fost acasă. Îmi stăruiau în minte cuvintele Mântuitorului: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi…” Destul, Doamne! Destul! N-am să hrănesc doi oameni de nimic. Hotărât, nu. În noaptea aceea, nu am putut să dorm. Mă simţeam vinovată pentru gândurile inimii, pentru cuvintele dispreţuitoare, pentru atitudinea lipsită de simpatie şi dragoste. Am început să plâng. Îmi era ruşine… În ochii mei, mă vedeam mai bună decât cei doi. Dar oare era chiar aşa?

    Cristina Potocian Băndean, Transilvania de Nord

    Minunea harului lui Dumnezeu (I) - 2016. Într-una din zile, soţul meu a venit acasă tulburat şi abătut. Mi-a spus că a cunoscut un bărbat pe nume Mihai, care avea în jur de 50 de ani. Omul se deplasa cu ajutorul unui cărucior cu rotile şi trăia de pe-o zi pe alta într-un apartament mizer, împreună cu mama lui bolnavă.
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Un biscuit fără unt

    Ca un biscuit care nu merită să fie mâncat fără unt, tot astfel nicio viață nu merită să fie trăită fără Dumnezeu.

    Crainicul cu clopoțel

    Fiecăruia ni s-au dat daruri pe care să le folosim pentru Domnul. Fiecare dintre noi are nevoie să-și concentreze cele mai importante energii pentru ca darul său să le fie de folos altora. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să cercetăm Scripturile și să cerem asistența Duhului Sfânt înainte de a face greșeli.

    Dumnezeu l-a folosit pe soțul meu ca să-mi schimbe perspectiva

    Dumnezeu mi-a arătat clar că acea carte nu este despre mine, ci menirea ei este să-i ajute pe mulţi peregrini pe drumul spinos al vieții și să-I aducă Lui slavă. Îi mulțumesc Domnului pentru dragostea Lui necondiționată, pentru favoarea nemeritată și pentru harul Său minunat!

    Salvat de o întâlnire de comitet

    Când ne începem ziua, să ne străduim să-L punem pe Dumnezeu în locul cuvenit. Doar făcând astfel îngerul Domnului își va așeza tabăra în jurul nostru și ne va păzi de orice rău.

    Publicate astăzi

    Porunca a treia

    Atenție, distanțarea dintre noi și Dumnezeu nu apare dintr-odată, ci treptat, pe neobservate și în etape mici, dar repetate. Dacă Îl rechemăm acum în viața noastră, Tatăl ceresc vine fără întârziere sau șovăire.

    Un biscuit fără unt

    Ca un biscuit care nu merită să fie mâncat fără unt, tot astfel nicio viață nu merită să fie trăită fără Dumnezeu.

    Cine înţelege mai bine?

    Dacă ești ispitit să te înfurii, să te enervezi, să îţi piezi cumpătul, să fii scos din sărite, îndepărtează-te cât poţi de repede de un asemenea sentiment. Domnul îţi va da pace şi control de sine, ca să poţi arăta dragoste, apreciere şi admiraţie faţă de alţii. În consecinţă, relaţiile tale vor înflori.

    Mi-ar plăcea ca biserica mea să ierte

    Cere în rugăciune iertare și puterea de a ierta! PROVOCARE: Scrie pe o foaie motivele pentru care nu poți ierta de obicei! Gândeștete la o modalitate de a trece peste acestea și de a te bucura de pacea iertării depline!

    A menny polgárai

    „Azért immár nem vagytok jövevények és zsellérek, hanem polgártársai a szenteknek, és cselédei az Istennek.”...