Articolul precedentDescoperirea neașteptată
    Articolul următorCasa fără uşă

    Dor de cuvânt

    Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. (Psalmii 139:16)

    Am crescut într-o familie ortodoxă, în care mama, atât cât ştia şi ea, a încercat să ne înveţe despre Dumnezeu, prin tradiţiile şi obiceiurile moştenite. Toate bune, dar noi nu aveam în casă nicio Biblie. Aşa am crescut până la 14 ani, când tata a primit o Biblie (versiunea Cornilescu), din care a încercat să citească. Pentru că nu a priceput prea multe, Biblia şi-a găsit locul lângă celelalte cărţi din bibliotecă.

    Terminasem clasa a VIII-a, eram în vacanţa de vară şi într-o zi am luat Biblia de pe raft şi am început s-o citesc chiar de la prima pagină (Geneza 1:1). Numai că mi se întâmpla un lucru neobişnuit: adormeam (ceea ce nu era în firea mea). După vreo trei săptămâni, mama a observat ce mi se întâmpla şi m-a îndemnat să citesc altceva, pentru că, după părerea ei, Biblia era o carte pentru preoţi, nu pentru adolescenţi. Am abandonat cititul, dar unele lucruri pe care le-am descoperit în carte mi-au rămas în minte: cele Zece Porunci, ziua de Sabat, alimentaţia specială – toate m-au impresionat. Deşi am încercat să găsesc un răspuns, n-am reuşit. Eram convinsă însă că există un singur Dumnezeu, Creator a tot ce exista în jurul meu.

    Timpul s-a scurs repede: liceul, facultatea, căsătoria cu un tânăr care făcea parte dintr-o familie neoprotestantă – toate s-au desfăşurat în viaţa mea, fără ca eu să mai am vreun contact cu Biblia.

    Într-una din zile, când eram în vizită la ea, mama soacră mi-a spus despre nişte conferinţe biblice care se ţineau la o altă biserică. Se oferea drept cadou de participare o Biblie cu explicaţii. Am simţit o mare dorinţă să merg. Senzaţia de foame după Cuvântul lui Dumnezeu a pus stăpânire pe mine şi doream din toată inima să aflu răspuns la întrebările mele. Trecuseră nouă ani de când nu mai pusesem mâna pe Sfânta Scriptură. Mi-am dat seama că tânjeam după Dumnezeu în viaţa mea.

    Domnul mi-a vorbit: „Copilul Meu, îţi aduci aminte momentele în care ai aflat despre Mine din Cuvântul Meu? De atunci aştept să te întorci. Am vegheat paşii tăi zi de zi, am avut răbdare să înţelegi dragostea Mea pentru tine şi am aşteptat cu mare bucurie ziua aceasta.” Era marea zi a hotărârii mele de a fi a Lui pentru totdeauna.

    Recunoştinţa mea se revarsă din toată inima, cu mulţumire, pentru tot ce a făcut Domnul pentru mine. A trimis Duhul Sfânt să mă îndrume în citirea Cuvântului Său şi n-am mai adormit! Am ales să fiu copilul Lui şi să merg cu El pe calea veşniciei! Vrei şi tu să-L urmezi?

    Daniela Popovici, Suceava, Moldova

    Dor de cuvânt - 2016. Senzaţia de foame după Cuvântul lui Dumnezeu a pus stăpânire pe mine şi doream din toată inima să aflu răspuns la întrebările mele. Trecuseră nouă ani de când nu mai pusesem mâna pe Sfânta Scriptură. Mi-am dat seama că tânjeam după Dumnezeu în viaţa mea.
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Speranța – piesa lipsă

    Dumnezeu știa că dacă ea ar fi început ziua cu El, studiind din Cuvântul Său, acest lucru i-ar fi adus speranța care îi lipsea. Dumnezeu, prin Cuvântul Lui, ne va aduce și nouă speranța de care avem nevoie.

    Dă mai departe!

    În urmă cu mai bine de patruzeci de ani, un cuplu s-a împrietenit cu mine; și pentru că ştiu din experiență cum este să te simți singură într-o zi de închinare și apoi să fii invitată la o masă caldă. A fost și pentru tine cineva o binecuvântare? Poate este timpul să dai și tu mai departe ceea ce ai primit.

    Vei merge acolo unde Dumnezeu te trimite?

    Mă rog ca, atunci când ești singură și tristă, să arunci asupra lui Dumnezeu toate îngrijorările tale. Lasă-L pe El să le ducă pentru tine. El a promis să-ți meargă alături la fiecare pas.

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Publicate astăzi

    Trei solii îngerești

    Dacă citești și te frămânți, încă nu-i târziu, ia o decizie corectă! Recitește cele Trei Solii Îngerești din Apocalipsa 14. Meditează mai mult la semnificația mesajului și consideră că trebuie să iei o decizie.

    Speranța – piesa lipsă

    Dumnezeu știa că dacă ea ar fi început ziua cu El, studiind din Cuvântul Său, acest lucru i-ar fi adus speranța care îi lipsea. Dumnezeu, prin Cuvântul Lui, ne va aduce și nouă speranța de care avem nevoie.

    Empatia

    Găseşte astăzi pe cineva cu care să empatizezi. Încearcă să-i oferi uşurare în durerea sa. Rămâi deschis la această posibilitate ca cei din jur să-şi poată împlini nevoile prin empatia ta. Pe lângă binele pe care îl faci altora, tu însuţi vei primi o recoltă de beneficii în ce priveşte bunăstarea fizică, psihică şi morală.

    Să fim o echipă!

    Părinte ceresc, vreau ca familia mea să lucreze ca o adevărată echipă! PROVOCARE: Ia-ți timp astăzi să descoperi potențialul copilului tău și rolul care i se potrivește cel mai bine în familia voastră!

    Bűnbetegek orvossága

    „Miért ostorozzalak tovább, holott a bűnt növelitek? Minden fej beteg, és minden szív erőtelen. Tetőtől...