El vorbeşte prin vise… (Iov 33:15 p.p.)
Într-o zi, mă sună nepoata mea, care frecventa una din bisericile neoprotestante, să-mi spună un vis care o neliniştea şi căruia nu-i găsea semnificaţia. Ea era deja o cercetătoare a Sfintelor Scripturi, iar în problema sanctuarului dorea o explicaţie mai clară (Evrei 9).
Fiindcă nu locuiam în aceeaşi localitate şi doream să ajungă la ea o carte în care era descrisă tocmai problema care o interesa, am rugat-o pe fiica noastră, care locuia în apropiere, să-i ducă volumul.
Înainte, ea citise cartea Galileeanul, iar în acele zile tocmai autorul acestei cărţi ţinea prelegeri în localitatea ei. Fiica noastră, care îi dusese cartea, a invitat-o şi la aceste conferinţe, cum le spunea ea. Prima dată a participat şi soţul ei, apoi, la următoarele prezentări n-a mai însoţit-o.
Ea însă a rămas consecventă până la sfârşit. În cadrul acestor întâlniri, participanţii aveau ocazia să pună întrebări şi primeau răspuns din partea celui ce conferenţia. Fiindcă expunerile din fiecare seară îi deschideau noi orizonturi, avea şi ea de pus anumite întrebări, la care primea răspunsuri care lămureau multe din nedumeririle ei. Cartea pe care o citise şi cele prezentate în fiecare seară de către autorul ei se îngemănau perfect. În acest timp, a avut un vis: se făcea că a intrat în clădirea bisericii pe care ani de zile o frecventase, dar biserica nu mai era, ci rămăsese un loc gol. Atunci a întrebat pe cineva ce s-a întâmplat, iar răspunsul a venit: Nu mai există. Derutată, a întrebat ce să facă şi i s-a arătat un drum. I s-a spus: Mergi pe el. Era singurul drum ce se vedea.
Acest vis i-a ridicat mai multe întrebări decât cele pe care deja le avea. Studiind cartea cu privire la lucrarea Domnului Hristos în sanctuarul ceresc, împreună cu Biblia, a înţeles care sunt valorile autentice ale vieţii. Ochii i-au fost luminaţi şi, din discuţiile purtate cu ea, am observat cum gândurile i se apropiau de pragul maturităţii spirituale. Călăuzită de logica unor porniri sănătoase deprinse prin studiul Bibliei, n-a fost greu să găsească locul spre care ducea drumul din vis, Biserica Adventistă, pe care o frecventează în prezent şi în rândurile căreia s-a încadrat, ca răspuns la descoperirea adevărului.
Da, Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când în altul. El ne oferă şi vise atunci când ştie că avem nevoie de această încurajare, pentru a da curs îndemnurilor din Cuvântul Său. Suntem noi dispuse să luăm seama?
Eugenia Gheorghiţă, Herghelia, Transilvania de Sud
