Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita niciuna din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale, El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare, El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul. (Psalmii 103:1-5)
Dumnezeu a lucrat în mod minunat în viaţa mea. M-am născut într-o familie creştină cu nişte părinţi minunaţi. Totul părea că îmi va oferi o copilărie fericită, alături de părinţii şi fraţii mei. Însă la vârsta de 9 ani, mama mea s-a îmbolnăvit grav şi în câteva luni a murit, lăsându-l pe tata cu patru copii mici.
Acesta a fost momentul când am început să resimt problemele şi greutăţile vieţii. A trebuit să muncesc şi să am grijă şi de fraţii mei.
La scurt timp, tata s-a recăsătorit. Însă problemele şi greutăţile nu s-au sfârşit. Mama mea vitregă m-a făcut să resimt mai puternic pierderea mamei mele. Dumnezeu mi-a dat putere ca, în ciuda tuturor obstacolelor, să fiu un copil supus şi ascultător.
La vârsta tinereţii, iubind mult copiii, am fost mulţi ani instructoare la Şcoala de Sabat pentru copii, îndrumându-i spre cer şi Dumnezeu.
Sfaturile mamei mele bune m-au urmărit şi căldura ei o simt parcă şi acum, învăţându-ne pe toţi copiii despre Dumnezeul cel mare şi minunat, care zilnic ne poartă pe braţele Sale. Bunătatea lui Dumnezeu a fost mare, deoarece în decursul anilor am fost greu încercată, dar Dumnezeu mi-a dat puterea şi biruinţa de a trece cu bine. Am fost binecuvântată cu o familie frumoasă, tot cu patru copii şi un soţ iubitor. Sunt fericită pentru Dumnezeul pe care îl slujesc. Viaţa de creştin nu este lipsită de durere şi suferinţă, dar El ne dă asigurarea că este cu noi. Doresc să trăiesc doar lângă Mântuitorul meu, ca în veşnicie să fiu împreună cu familia şi cu toţi cei care trăiesc aceiaşi speranţă a reîntâlnirii cu El. Tânjesc după împărăţia slavei, care va veni curând. Se simt paşii Lui: „Vine, vine prinţul păcii,/Vine, nu va întârzia,/Să-şi adune credincioşii/Pentru-mpărăţia Sa. Şi natura spune aceasta,/ Semnele ce se ivesc,/Toate spun cu voce tare/Vine prinţul cel ceresc. Tulburări, crize, dezastre/Ne vorbesc neîncetat,/Nu mai e mult şi Se coboară/ Prinţul Isus cel aşteptat.”
Dar până atunci să ne ţinem de făgăduinţele Lui, spunând: „Căci pentru mine, a trăi este Hristos…” Să nu fim dezamăgite de încercări şi ispite, pentru că Dumnezeu pregăteşte şi calea de a ieşi din ele. Să rămânem alături de El prin orice am trece. Laudă Creatorului şi Mântuitorului meu iubit!
Maria Ifrim, Tecuci, Moldova
