Articolul precedentÎn drum spre succes
    Articolul următorŢinta

    Nu te judeca prea aspru

    Tu lărgeşti drumul sub paşii mei şi nu-mi alunecă gleznele. (Psalmii 18:36)

    Fiecare dintre noi ne avântăm, la un moment dat, în viaţa noastră, într-o perspectivă ce pare impecabilă, fără să ne gândim că am putea fi nevoite să o încheiem cândva, atât de dureros şi de abrupt.

    Era o noapte de toamnă. Ploua întruna mărunt, bătea un vânt iute şi rece, iar pe cer erau nori grei, din care săgetau ace de gheaţă. Strada pe care mă aflam era pustie: eram doar eu, cele două fiice ale mele, care erau micuţe, şi întunericul nopţii, în care nu se putea zări niciun om. Căutam cu disperare adresa unei verişoare, care era singurul refugiu pentru fetiţele mele şi pentru mine, în timp ce fugeam de amintirile crunte acumulate în cei patru ani de mariaj ce s-a dovedit a fi un eşec. Era singurul loc în care ne puteam adăposti, însă eram într-un oraş străin, într-un cartier în plină construcţie. Eram obosită şi-mi simţeam picioarele de plumb. Abia mai aveam energia să-mi ţin una din fetiţe la piept, iar pe cealaltă de mână. Priveam neputincioasă şi mă judecam, gândindu-mă că nu aveam dreptul să-mi expun plăpândele fiice la un asemenea chin. Nu aveam idee ce le voi spune atunci când mă vor întreba despre tatăl lor, cum le voi explica faptul că, atunci când începi o căsnicie, viitorul este plin de perspective frumoase, însă când îţi dai seama că persoana pe care o considerai perfectă nu este aşa cum te aşteptai, visurile pe care ţi le-ai făcut sunt spulberate. Însă ideea ce-mi persista în minte era că trebuie să găsesc adresa, pentru a le oferi adăpost şi a le proteja de vremea vitregă de afară.

    Unicul gând pe moment a fost: Doamne, nu mă judeca prea aspru pentru hotărârea luată. Îmi spuneam că până şi o relaţie care şchioapătă era mai bună decât necunoscutul care mă înconjura. Nu am apucat să termin acest gând, că printre lacrimi zăresc silueta unui femei care locuia chiar în blocul în care eu trebuia să ajung. Nu aveam cuvinte să-I mulţumesc Domnului pentru ocrotirea pe care mi-a oferit-o în acele clipe.

    Chiar dacă în viaţă pot apărea momente dificile, nu trebuie să disperăm. Avem un Ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. El spune: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:6). „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit” (Psalmii 34:18). Nu trebuie să fim nişte ucenici cu inimile împietrite, ci să credem că pe El „îl ascultă chiar şi vântul, şi marea” (Marcu 4:41). De ce să facem asta? Pentru că El îmi „lărgeşte drumul sub paşii mei şi nu-mi alunecă gleznele”.

    Angelica Kovacs, Petroşani, Banat

    Nu te judeca prea aspru - 2016. Era o noapte de toamnă. Ploua întruna mărunt, bătea un vânt iute şi rece, iar pe cer erau nori grei, din care săgetau ace de gheaţă. Strada pe care mă aflam era pustie: eram doar eu, cele două fiice ale mele, care erau micuţe, şi întunericul nopţii, în care nu se putea zări niciun om.
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Speranța – piesa lipsă

    Dumnezeu știa că dacă ea ar fi început ziua cu El, studiind din Cuvântul Său, acest lucru i-ar fi adus speranța care îi lipsea. Dumnezeu, prin Cuvântul Lui, ne va aduce și nouă speranța de care avem nevoie.

    Dă mai departe!

    În urmă cu mai bine de patruzeci de ani, un cuplu s-a împrietenit cu mine; și pentru că ştiu din experiență cum este să te simți singură într-o zi de închinare și apoi să fii invitată la o masă caldă. A fost și pentru tine cineva o binecuvântare? Poate este timpul să dai și tu mai departe ceea ce ai primit.

    Vei merge acolo unde Dumnezeu te trimite?

    Mă rog ca, atunci când ești singură și tristă, să arunci asupra lui Dumnezeu toate îngrijorările tale. Lasă-L pe El să le ducă pentru tine. El a promis să-ți meargă alături la fiecare pas.

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Publicate astăzi

    Trei solii îngerești

    Dacă citești și te frămânți, încă nu-i târziu, ia o decizie corectă! Recitește cele Trei Solii Îngerești din Apocalipsa 14. Meditează mai mult la semnificația mesajului și consideră că trebuie să iei o decizie.

    Speranța – piesa lipsă

    Dumnezeu știa că dacă ea ar fi început ziua cu El, studiind din Cuvântul Său, acest lucru i-ar fi adus speranța care îi lipsea. Dumnezeu, prin Cuvântul Lui, ne va aduce și nouă speranța de care avem nevoie.

    Empatia

    Găseşte astăzi pe cineva cu care să empatizezi. Încearcă să-i oferi uşurare în durerea sa. Rămâi deschis la această posibilitate ca cei din jur să-şi poată împlini nevoile prin empatia ta. Pe lângă binele pe care îl faci altora, tu însuţi vei primi o recoltă de beneficii în ce priveşte bunăstarea fizică, psihică şi morală.

    Să fim o echipă!

    Părinte ceresc, vreau ca familia mea să lucreze ca o adevărată echipă! PROVOCARE: Ia-ți timp astăzi să descoperi potențialul copilului tău și rolul care i se potrivește cel mai bine în familia voastră!

    Bűnbetegek orvossága

    „Miért ostorozzalak tovább, holott a bűnt növelitek? Minden fej beteg, és minden szív erőtelen. Tetőtől...