Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mântuire şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii Lumina neamurilor. (Isaia 42:6)
Încă nu îmi găsesc cuvintele cele mai potrivite care pot descrie exact bucuria şi aprecierea pe care o am faţă de oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut în Etiopia! Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru alegerea pe care au făcut-o în urma a două săptămâni de „luptă”: aceea de a încheia legământ cu El, prin botez. Abia aşteptam ultimul Sabat din această campanie de evanghelizare, ziua în care se oficia botezul. Dimineaţă, devreme, am plecat împreună cu pastorul coordonator spre biserica unde predicam, Ula Bake. Ştiam că sunt multe persoane care au luat decizia de a se boteza cu această ocazie, însă nu aflasem un număr exact. Eram atât de bucuroasă de prezenţa etiopienilor la întâlnirile din fiecare seară. Veneau în jur de 2 000 de persoane. A trebuit să ne adunăm în junglă, lângă biserica devenită neîncăpătoare. Aveam în minte cuvintele din Psalmii 68:13: „Etiopia aleargă cu mâinile întinse spre Dumnezeu.”
Când am ajuns la biserică, pastorul le vorbea candidaţilor pentru botez. I-am numărat împreună cu pastorul coordonator. Erau 93 de persoane gata pentru a-L primi pe Domnul Hristos ca Mântuitor personal. Am început să plâng de bucurie. Numărul acesta nu a fost la întâmplare. Eu sunt născută în anul 1993 şi ştiu sigur că Domnul m-a pregătit pentru a le vorbi despre El acelor bărbaţi şi femei care privesc cu dor spre cer. Domnul Şi-a împlinit făgăduinţa pe care mi-a făcut-o la începutul anului, cea din Isaia 42:6.
Mă pregăteam pentru predica de la 11 la 12. Norii de pe cer anunţau o ploaie torenţială. Pastorul coordonator m-a întrebat: „Crezi că Domnul are putere să îndepărteze norii?” I-am răspuns hotărâtă: „Da! El poate!” Ne-am rugat întreaga asistenţă pentru ca Domnul să oprească ploaia şi să ne bucurăm de acea zi. Am predicat mai mult de o oră, timp în care niciun strop de ploaie nu ne-a atins. Imediat după ce am cântat pentru închidere, a început ploaia, dar pentru puţin timp. Soarele a apărut din nou pe cer şi ne-am îndreptat cu toţii spre râul unde se oficia botezul. Mulţimi de oameni cântau pe drum, povesteau bucuroşi şi abia aşteptam să vedem botezul. Domnul mi-a arătat prin aceşti oameni, încă o dată, cât de mult ne iubeşte!
Este imposibil ca Dumnezeu să nu răspundă unei inimi sincere. Roagă-L să îţi vorbească, să îţi arate planul Său pentru viaţa ta. Urmează-L şi nu vei regreta! Spune-le şi altora cât de pasionat eşti de revenirea Domnului! Nu vreau să pierzi reuniunea măreaţă pe care Isus o pregăteşte!
Luiza Oana Capotă, Muntenia
