Scoală-te, luminează-te, căci lumina ta vine şi slava Domnului răsare peste tine! Căci iată, întunericul acoperă pământul şi negură mare, popoarele, dar peste tine răsare Domnul şi slava Lui se arată peste tine. (Isaia 60:1,2)
Era început de primăvară. Într-o dimineaţă, stăteam la masa din bucătărie şi mă pregăteam pentru întâlnirea de dimineaţă cu Domnul. Privind pe fereastră dealul din faţa mea, mi s-a oprit privirea pe un mormânt nou, aflat sub copacii abia înmuguriţi. Descurajată, am simţit că amărăciunea îmi cuprinde corpul şi sufletul. Atunci am început să vorbesc Domnului: Câţi oameni dragi mie sunt acoperiţi de ţărâna pământului şi câţi vor mai fi până când vei reveni? Câte lacrimi, câtă durere, încercări, ispite şi rupturi voi mai avea de trăit până când, într-o zi, îi voi vedea din nou, până când doliul se va sfârşi şi ne vei lua acasă? Eu unde voi fi? Vei avea grijă şi de mine?
Cu lacrimi în ochi şi cu sufletul zdrobit, am privit din nou imaginea tristă, urmele despărţirii, ţărâna noului mormânt. Dar ceva ce nu observasem încă mi-a atras atenţia: din spatele dealului răsărea soarele şi îşi trimitea primele raze asupra cimitirului.
Dumnezeu mi-a răspuns! A arătat inimii mele descurajate razele soarelui care era acolo din prima clipă a zilei care începea, dar eu nu l-am văzut din cauza dealului. În spatele anumitor obstacole şi gânduri din mintea noastră, Hristos este prezent mereu, chiar dacă de multe ori ochii scăldaţi în lacrimi nu văd dincolo. Totuşi razele Sale strălucitoare vestesc încurajarea: Sunt aici lângă tine, te iubesc!
Pentru mine, realitatea acelei clipe mi-a adus o speranţă nouă, speranţa încurajatoare a învierii. Am recitit făgăduinţa primită pentru anul acesta: „Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna; te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare; te voi logodi cu Mine prin credin-cioşie şi vei cunoaşte pe Domnul!” (Osea 2:19,20)
Mulţumesc, Doamne, că Te gândeşti la mine, mulţumesc că sunt logodnica Ta, prin bunătate şi îndurare. Mulţumesc că într-o zi vei veni să mă iei la Tine, ca Mire al meu, ca Domn al domnilor şi Rege al regilor.
Mă rog ca speranţa veşnică a întâlnirii cu Mântuitorul să îţi umple inima. Poate fi un moment mai minunat decât acela pe care-l vei trăi atunci când Domnul Isus te va strânge în braţe şi va pune o cunună pe capul tău? îl iubeşti? îl aştepţi? îi deschizi braţele?
Cheamă-L azi în viaţa ta şi culorile cenuşii ale vieţii tale vor fi luminate de El, care e Soarele veşnic.
Katalin Szegedi, Câmpeniţa, Transilvania de Sud
