Ce să facem cu singurătatea

    Cei sădiţi în Casa Domnului… aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi. (Psalmii 92:13,14)

    Mulţi dintre noi, cei care ne găsim în ultima etapă a vieţii, dorim să depăşim inutilitatea şi ne luptăm să nu fim doborâţi de această stare. Aflându-mă în această situaţie şi fiind încă o persoană activă, aveam dorinţa de a veni în ajutorul celor mai singuri decât mine.

    Am început să vizitez persoane mai în vârstă, pe care le cunoscusem din tinereţe. Am văzut că lucrul acesta era benefic din ambele sensuri: le făcea bine şi lor, dar şi mie. Pentru că activitatea a luat amploare, am fost nevoită să fac planificări. În ziua de luni, vizitam o familie cu care începusem să studiez Biblia, iar în restul zilelor, alte persoane. Îmi rămăsese ziua de duminică şi mă gândeam ce să fac cu ea ca să n-o las liberă. Am planificat deci să fie ziua în care să ne strângem la mine acasă câteva prietene, surori de credinţă şi câteva doamne din cartier. La întâlniri, discutam despre problemele cu care se confruntau, şi nu erau puţine, probleme a căror rezolvare ne depăşea. Aşa că am ales calea cea mai prielnică: rugăciunea.

    O problemă arzătoare a fost dată de faptul că una dintre doamne fusese trimisă în şomaj, o situaţie grea pentru familie, fiindcă erau şi doi copii de crescut. Am trecut acest caz pe lista de rugăciune şi am aşteptat ca Dumnezeu să rezolve situaţia. Aşteptarea n-a durat mult, căci, la a doua întâlnire, în timp ce ne rugam, gândul mi s-a oprit asupra unei cunoştinţe care conducea o secţie de croitorie. După ce ne-am ridicat de la rugăciune, am sunat imediat şi am întrebat-o dacă ar avea un post liber. M-a întrebat dacă persoana ştie să coasă la maşină. Nu ştia. Înainte de şomaj, lucrase la o întreprindere de piese mecanice. Am insistat, făcând apel la bunăvoinţa cunoştinţei mele, iar aceasta a acceptat să o ia de probă o lună de zile. I-am mulţumit lui Dumnezeu că ne-a ascultat rugăciunea. Doamna s-a integrat repede şi a fost angajată definitiv. Mişcată de intervenţia lui Dumnezeu, doamna L-a acceptat în viaţa ei, urmându-L cu credincioşie.

    O altă doamnă care venea la întâlnirea noastră de rugăciune, fiind casnică, s-a hotărât să urmeze un colegiu pedagogic. După absolvire, era în căutarea unui loc de muncă potrivit cu pregătirea pe care a dobândit-o şi l-a găsit. Predă într-o şcoală creştină. Sunt câţiva ani de când nu ne-am mai văzut, dar de curând am întâlnit-o într-o biserică adventistă pe care am vizitat-o într-o ocazie specială. Bucuria a fost de ambele părţi. Dumnezeu a intervenit şi în cazul ei.

    Şi totul a pornit de la întrebarea: Ce să facem cu sigurătatea?

    Eugenia Gheorghiţă, Herghelia, Transilvania de Sud

    Ce să facem cu singurătatea - 2016. Mulţi dintre noi, cei care ne găsim în ultima etapă a vieţii, dorim să depăşim inutilitatea şi ne luptăm să nu fim doborâţi de această stare. Aflându-mă în această situaţie şi fiind încă o persoană activă, aveam dorinţa de a veni în ajutorul celor mai singuri decât mine.
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Sceptrul

    Era o piesă perfectă? Nicidecum, dar, cu siguranță, creativă și acceptabilă, poate chiar reprezentativă pentru etosul acelei provincii. Întrucât Butterworth a fost solicitat să-și folosească îndemânarea pentru această sarcină importantă, el a făcut tot ce i-a stat în putință.

    În tandem către eternitate

    Atât timp cât bărbații și femeile nu se privesc reciproc așa cum îi privește Isus, ei vor rata posibilitățile unei lucrări unite. Dar atunci când încetează să se opună și să se trateze rău unii pe alții, ei lucrează în tandem ca împreună moștenitori, mergând spre eternitate și având beneficiul ajutorării reciproce.

    Vizită la o închisoare

    Cântau și se rugau cu toată inima. Cred că Dumnezeu a auzit și a acceptat închinarea lor. Am admirat curajul lor și le-am îndemnat – deși m-am simțit stânjenită să le dau sfaturi acestor femei prețioase – să aibă încredere, în ciuda situației lor, că nimic nu le va separa de dragostea lui Dumnezeu.

    O mărturie

    Bunica mea va înțelege că, de-a lungul anilor, am încercat să-i încurajez pe alții să „facă binele”. Ca rezultat al mărturiei mele, am fost binecuvântată cu întoarcerea multor prieteni pentru totdeauna în familia lui Dumnezeu.

    Publicate astăzi

    Sceptrul

    Era o piesă perfectă? Nicidecum, dar, cu siguranță, creativă și acceptabilă, poate chiar reprezentativă pentru etosul acelei provincii. Întrucât Butterworth a fost solicitat să-și folosească îndemânarea pentru această sarcină importantă, el a făcut tot ce i-a stat în putință.

    Dragostea frățească

    Soluţia disensiunilor dintre copii constă în manifestarea iubirii adevărate, care vine dintr-o legătură apropiată cu Dumnezeu, care este sursa iubirii. Puterea care vine din unitate este importantă, dar nu este suficientă. Iubirea lui Dumnezeu este soluţia completă. Caut-o şi astăzi!

    Îndemnuri către bunici

    Binecuvântează, Doamne, toți bunicii pentru a fi exemple bune pentru nepoții lor! PROVOCARE: Fă-ți astăzi timp pentru nepoți! Dacă sunt departe, vorbește cu ei la telefon și cere-I lui Dumnezeu să te folosească pentru a-i îndruma către El!

    Sátán utolsó hadjárata

    „Fiacskáim, itt az utolsó óra, és amint hallottátok, hogy az antikrisztus eljő, így most sok...

    Privește mai sus

    Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mântuiește nici prin sabie nici prin...