Domnul mi S-a arătat printr-un vis

Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu şi vor fi o turmă şi un Păstor. (Ioan 10:16)

M-am născut într-o familie de creştini penticostali. Am fost zece copii, eu fiind cea mai mică. Am primit o educaţie corespunzătoare unui creştin adevărat. De când eram mici, părinţii au pus bazele credinţei în viaţa noastră. Întotdeauna am fost interesată să cunosc mai mult şi mi-a plăcut să studiez Biblia. Atât cât am înţeles din ceea ce citeam şi mi se spunea, eram sigură ca aceea era religia adevărată.

Am crescut şi mi-a venit vremea să mă îndrăgostesc. Am cunoscut un băiat adventist, care mi-a spus despre principiile şi despre credinţa lui. Însă eu nu m-am lăsat convinsă de ceea ce spunea, ci susţineam cu tărie că religia mea este cea adevărată şi că nu am de gând să mă schimb. Ceea ce am apreciat mult la el a fost faptul că n-a încercat să mă forţeze să trec la religia lui.

Ne-am căsătorit în anul 1986. La doi ani după căsătorie, Domul mi-a arătat printr-un vis că trebuie să fac parte din Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Avusesem legături cu adventiştii încă din copilărie şi eram impresionată de felul lor de închinare şi de modul lor de gândire. Însă niciodată nu avusesem puterea să fac pasul, din cauza familiei şi a credinţei mele. Familia mea susţinea că Sabatul a fost desfiinţat.

În visul meu, Domnul mi-a repetat aceleaşi lucruri de trei ori. La început, eram răzvrătită şi nu înţelegeam de ce vrea Domnul să devin adventistă. A treia oară, după o ceartă cu Domnul, El mi-a spus că alegerea îmi aparţine, că dacă vreau să fiu mântuită, trebuie să ţin Sabatul. Nu că o zi din şapte mă mântuieşte…, dar am înţeles că Sabatul este dat de Dumnezeu de la creaţiune şi trebuie păstrat ca zi de odihnă, ca rod al mântuirii prin har. Am înţeles că „dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui” (1 Ioan 5:3).

Din acel moment, am luat decizia. M-am botezat împreună cu soţul meu în staulul protejat de cele Zece Porunci, pe care le consider acum zece făgăduinţe posibile prin harul Domnului. A fost un moment de reconsacrare pentru amândoi. Domnul ne-a binecuvântat cu patru copii minunaţi. Ne bucurăm şi ne dorim să trăim împreună în armonie cu toată voia Sa.

Dumnezeu iubeşte necondiţionat orice oiţă, indiferent de staulul în care se află în prezent. Cei sinceri vor auzi glasul Păstorului şi se vor lăsa călăuziţi de El pe calea cea dreaptă.

Marta Kun, Aiud, Transilvania de Nord

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!