Nu vă îngrijoraţi

    Uitaţi-vă la păsările cerului… Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? (Matei 6:26)

    „Doamnă, vă daţi cu mine în trambulină?” De vreo săptămână, fetiţa cu părul ca de foc şi ochi căprui se ţinea după mine şi mă invita să mă joc cu ea în trambulină. Deşi inima mea ar fi vrut să ia parte la joc, inventam tot felul de scuze: ba că e târziu, ba că nu sunt echipată cum trebuie, ba că mă grăbesc să ajung acasă, ba că e prea frig… „In niciun caz, gândeam eu, nu mai sunt la vârsta copilăriei!”

    Însă perseverenţa fetei m-a învins. Într-una din zilele însorite ale toamnei târzii, am păşit curajoasă pe trambulină, împreună cu Valentina. Şi atunci s-a întâmplat ceva! Cu fiecare săritură, am simţit cum grijile dispar şi redevin copil. Simţeam cum soarele mă mângâia pe faţă şi îmi pătrundea în inimă, iar bucuria îmi inunda sufletul.

    Adesea, responsabilităţile, alergarea zilnică pentru supravieţuire şi grijile de un fel sau altul ne umbresc sufletul. Îl întunecă. Apoi, într-un moment de introspecţie, te întrebi nedumerită cum de te-ai putut transforma dintr-o persoană creativă şi cu entuziasm pentru viaţă într-o persoană prinsă într-o rutină apăsătoare, care nu mai are timp să se bucure de miracolele fiecărei zile.

    Dumnezeu ne înconjoară cu dragostea Lui prin atâtea făgăduinţe minunate: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (1 Ioan 3:1); „Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine” (Isaia 43:5; „Să nu vi se tulbure inima” (Ioan 14:1).

    Jocul nostru se terminase de multă vreme, dar bucuria elevei mele, căreia îi îndeplinisem dorinţa, încă îmi stăruia în suflet, făcându-mă să mă întreb: „Cine pe cine a făcut mai fericită?” Avem nevoie să ne reamintim că suntem fiice ale lui Dumnezeu, că El vrea să ia poverile noastre zilnice şi să ne elibereze sufletul de îngrijorare. Nu mai este nimeni altcineva care să poată face lucrul acesta, în afară de Isus. Sora mea, doreşti să ai parte de această experienţă astăzi?

    „Toţi oamenii sunt obosiţi şi împovăraţi, fie că o ştiu, fie că nu. Toţi sunt aplecaţi sub poveri pe care numai Hristos le poate îndepărta. Cea mai grea povară pe care o ducem este aceea a păcatului… Domnul Hristos a purtat povara vinovăţiei noastre. El va lua greutatea de pe umerii noştri osteniţi. Ne va da odihnă. El va purta povara grijii şi întristării. Ne cheamă să punem asupra Lui toate grijile noastre; căci El ne poartă în inima Sa.” (Divina vindecare, pp. 44-45)

    Liliana Radu, Câmpina, Muntenia

    Nu vă îngrijoraţi - 2016. Toţi oamenii sunt obosiţi şi împovăraţi, fie că o ştiu, fie că nu. Toţi sunt aplecaţi sub poveri pe care numai Hristos le poate îndepărta. Cea mai grea povară pe care o ducem este aceea a păcatului... Domnul Hristos a purtat povara vinovăţiei noastre. El va lua greutatea de pe umerii noştri osteniţi. Ne va da odihnă.
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Sceptrul

    Era o piesă perfectă? Nicidecum, dar, cu siguranță, creativă și acceptabilă, poate chiar reprezentativă pentru etosul acelei provincii. Întrucât Butterworth a fost solicitat să-și folosească îndemânarea pentru această sarcină importantă, el a făcut tot ce i-a stat în putință.

    În tandem către eternitate

    Atât timp cât bărbații și femeile nu se privesc reciproc așa cum îi privește Isus, ei vor rata posibilitățile unei lucrări unite. Dar atunci când încetează să se opună și să se trateze rău unii pe alții, ei lucrează în tandem ca împreună moștenitori, mergând spre eternitate și având beneficiul ajutorării reciproce.

    Vizită la o închisoare

    Cântau și se rugau cu toată inima. Cred că Dumnezeu a auzit și a acceptat închinarea lor. Am admirat curajul lor și le-am îndemnat – deși m-am simțit stânjenită să le dau sfaturi acestor femei prețioase – să aibă încredere, în ciuda situației lor, că nimic nu le va separa de dragostea lui Dumnezeu.

    O mărturie

    Bunica mea va înțelege că, de-a lungul anilor, am încercat să-i încurajez pe alții să „facă binele”. Ca rezultat al mărturiei mele, am fost binecuvântată cu întoarcerea multor prieteni pentru totdeauna în familia lui Dumnezeu.

    Publicate astăzi

    Două mâini, două picioare

    Orice sistem de a fenta implicarea sau de a susține egoismul ai avea, este momentul să îl dezactivezi. Este un subiect real pentru rugăciune și schimbare. Încă mai putem regreta și cere ajutor.

    Sceptrul

    Era o piesă perfectă? Nicidecum, dar, cu siguranță, creativă și acceptabilă, poate chiar reprezentativă pentru etosul acelei provincii. Întrucât Butterworth a fost solicitat să-și folosească îndemânarea pentru această sarcină importantă, el a făcut tot ce i-a stat în putință.

    Dragostea frățească

    Soluţia disensiunilor dintre copii constă în manifestarea iubirii adevărate, care vine dintr-o legătură apropiată cu Dumnezeu, care este sursa iubirii. Puterea care vine din unitate este importantă, dar nu este suficientă. Iubirea lui Dumnezeu este soluţia completă. Caut-o şi astăzi!

    Îndemnuri către bunici

    Binecuvântează, Doamne, toți bunicii pentru a fi exemple bune pentru nepoții lor! PROVOCARE: Fă-ți astăzi timp pentru nepoți! Dacă sunt departe, vorbește cu ei la telefon și cere-I lui Dumnezeu să te folosească pentru a-i îndruma către El!

    Sátán utolsó hadjárata

    „Fiacskáim, itt az utolsó óra, és amint hallottátok, hogy az antikrisztus eljő, így most sok...