Maria prorocită, sora lui Aaron, a luat în mână un timpan şi toate femeile au venit după ea cu timpane şi jucând. Maria răspundea copiilor lui Israel: „Cântaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.” (Exodul 15:20,21)
După zile de mare îngrijorare şi minuţioase pregătiri, după un marş în noapte prin necunoscut, după o trecere miraculoasă prin mijlocul mării, zorii primei dimineţi de libertate găsesc un popor ce gustă în linişte o nouă perspectivă. Aerul proaspăt le înviorează făptura şi îi uneşte într-un cor triumfal pe toţi, mici şi mari, conducători şi gloată. Bucuria se revarsă spre albastrul cerului, de unde le-a venit izbăvirea. Nu mai puţin de 600 000 de suflete se închină lui Dumnezeu în templul de pe malul mării. Dintre ei se desprinde Maria, sora lui Moise şi Aaron, cu instrumentul cel mai folosit în vremea aceea, timpana, pentru ca, în următoarea clipă, să fie urmată de celelalte femei. Ele cântă un fragment din memorabila cântare a lui Moise şi totodată joacă. Cuvintele sunt o redare concentrată şi plină de armonie a recunoştinţei: „Cântaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.”
În graba plecării forţate, sub ameninţarea faraonului tiran şi a unui întreg popor păgân şi crud, cu perspectiva unei schimbări atât de drastice a existenţei lor, după o robie greu de descris, având de purtat poveri într-o călătorie prin pustiu, femeile găsiseră necesar să ia cu ele şi instrumente de cântat.
În loc să plângă în Egipt pentru starea lor jalnică şi lipsită de perspectivă, femeile şi-au construit şi au folosit aceste instrumente pentru laude.
Istoria lui Israel consemnează prezenţa femeilor în momentele de bucurie, ca participante active. Ele susţineau cu timpanele şi alăutele adorarea şi recunoştinţa poporului. Frumoasă şi înălţătoare menire! O dovadă în plus pentru originea divină a legilor şi rânduielilor lui Israel, într-o vreme în care celelalte popoare înjoseau femeia. După ce bărbăţii duceau greul luptei, femeile le ieşeau înainte celebrând victoria. Ca datorie şi privilegiu, ele aduceau frumosul, susţinând şi întărind reuşita.
Oricât de grăbită sau dificilă ar fi viaţa într-un anumit context, femeile au mereu la îndemână uneltele care slujesc la împlinirea misiunii lor unice: să aducă un plus de frumuseţe şi de bucurie pentru călătorii planetei Pământ.
Luminiţa Curteanu, Sfântu Gheorghe, Transilvania de Sud
