Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. (Matei 11:28)
Din noiembrie 1996, m-am bucurat de legământul făcut cu Domnul Hristos. După bucurii, au venit în viaţă şi dureri care m-au lovit. După doi ani şi jumătate, mi-a decedat soţul.
Apoi s-au scurs şapte ani de văduvie, după care am luat decizia să mă recăsătoresc cu un frate recent botezat, căruia îi decedase soţia. Am convenit să locuim în apartamentul meu. Începutul a fost frumos, fără neînţelegeri. După vreo trei ani, soţul mi-a propus să ne mutăm în apartamentul lui, fără nicio explicaţie, dar cu hotărâre. Pentru el, care avea peste 80 de ani, şi pentru mine, care nu mai eram tânără, era un efort inutil. Locuinţa necesita reparaţii, aşa că nu am acceptat propunerea.
După o săptămână, a plecat de acasă, motivând că doreşte să se plimbe, îngrijorată de întârzierea lui, l-am căutat, dar fără rezultat. Dimineaţa, a sosit singur, spunând că a dormit în gară. Nu l-am crezut, dar nici nu l-am contrazis.
După câteva săptămâni, am avut o altă surpriză. Într-un dosar, am găsit o ciornă de cerere adresată Judecătoriei pentru divorţ, cu acuze de calomnie. Cerea desfacerea căsătoriei, pe motiv că l-aş fi dat afară din casă, folosindu-se de o chitanţă de la hotelul la care dormise când a lipsit de acasă şi acuzându-mă că i-aş fi furat o sumă mare de bani. Era o situaţie îngrozitoare. Cum să-mi dovedesc nevinovăţia? Doar Dumnezeu ştia adevărul.
În momentul în care i-am arătat ciorna, a avut un comportament agresiv, apoi a părăsit domiciliul fără nicio explicaţie. Am aflat că locuia la o cunoştinţă. Am făcut demersuri repetate să-l conving să revină acasă, să-şi retragă acţiunea din judecătorie, dar fără rezultat.
Am încredinţat problema atotputernicului meu Tată. A urmat o perioadă de rugăciune arzătoare, cu câte două zile de post pe săptămână. Nu mi-am pierdut nădejdea. Ştiam că Dumnezeu era gata să mă ajute, conform făgăduinţelor Sale. După două luni şi jumătate şi după ce trecuseră şi două termene de judecată la care eu nu participasem, soţul meu s-a întors acasă liniştit, şi-a recunoscut greşeala şi a renunţat la divorţ. A mai trecut un an până când am descoperit că suferea de atrofie corticală. La doi ani după această întâmplare, Dumnezeu l-a chemat la odihnă.
Draga mea, ai probleme despre care nu ştii cum se pot rezolva? Simţi că necazul tău este prea greu pentru a fi auzit de urechi omeneşti? Spune-I Domnului problemele tale. Roagă-te cu credinţă, fără să te îndoieşti, şi vei vedea ajutorul Tatălui care-i iubeşte pe copiii Săi!
Elena Alexa, Oneşti, Moldova
