Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului şi cunoaşte pe cei ce se încred în El. (Naum 1:7)
Ai meditat vreodată la propria existenţă, la cât de importantă este viaţa şi cât de mult ar trebui să o preţuim? Din păcate, înţelegem adevărata valoare a vieţii doar atunci când suntem pe cale să o pierdem. Am trecut de curând printr-o experienţă cutremurătoare. Cel mai dureros lucru pentru o mamă e să-şi vadă copilul suferind.
Pe 9 decembrie 2013, fiica mea în vârstă de 17 ani a fost operată la cap, deoarece avea o malformaţie din naştere, destul de rară, numita Arnold-Chiari. Clipele prin care am trecut au fost foarte grele, iar momentele în care am aşteptat să iasă din operaţie nu pot fi descrise în cuvinte. Abia după cinci-şase ore am putut să o văd şi să o ţin de mână pentru câteva secunde. Riscurile erau foarte mari, iar eu eram îngrijorată. Însă atunci când am observat că îşi poate mişca mâna, am răsuflat uşurată.
Intervenţia chirurgicală a decurs extraordinar fiindcă Dumnezeu a fost cu ea, a ţinut-o în palmele Sale calde şi nu a îngăduit să i se întâmple nimic rău. O mare minune s-a produs în viaţa mea, dar şi a ei. Acum e bine, Domnul a apărat-o în aşa fel încât nu a rămas cu niciun defect. Ce minunat e Dumnezeu! Ne iubeşte atât de mult! Are grijă de viaţa noastră şi întotdeauna ne conduce paşii pe drumul cel mai bun.
Prin urmare, bucură-te că trăieşti, fii optimistă mereu şi preţuieşte fiecare clipă ce îţi este dăruită! Şi, cel mai important lucru, nu uita că Dumnezeu te iubeşte şi niciodată nu te lasă singură! Orice problemă vei întâmpina astăzi, adu-ţi aminte că Tatăl nostru ceresc veghează asupra ta!
„O astfel de iubire este fără egal! Să fim numiţi copii ai împăratului ceresc! Ce preţioasă făgăduinţă! Ce subiect pentru meditaţia cea mai profundă! Iubirea inegalabilă a lui Dumnezeu pentru o lume care nu L-a iubit! Gândul acesta are o putere care cucereşte sufletul şi conduce gândirea şi voinţa omului la o atitudine de supunere faţă de voinţa lui Dumnezeu. Cu cât vom studia mai mult caracterul divin, în lumina crucii de pe Golgota, cu atât vom înţelege mai bine mila, duioşia şi iertarea, împletite cu nepărtinirea şi dreptatea şi cu atât mai clar vom discerne nenumăratele dovezi ale iubirii infinite şi ale milei pline de gingăşie ce întrec cu mult simpatia şi dorul unei mame pentru copilul ei pierdut” (Ellen G. White, Calea către Hristos, ediţia de buzunar, p. 16).
Aura Moisă, Mălureni, Galaţi
