Rugaţi-vă unii pentru alţii ca să fiţi vindecaţi! Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. (Iacov 5:16)
Era începutul anului 2009. Soţul meu nu se simţea bine de ceva timp, dar, crezând că e din cauza stresului, a efortului fizic în exces, am încercat să ameliorez starea cu un tratament cu vitamine şi calmante. Dar totul părea a fi în zadar. În dimineaţa zilei de 25 februarie, starea lui s-a agravat foarte mult şi, fiind panicată, l-am dus la spitalul cel mai apropiat cu ajutorul unui verişor care tocmai sosise la noi în vizită. Starea era critică, tensiunea coborâse la 6, iar culoarea feţei era ca a unui om aproape de moarte. Medicii au încercat să-l stabilizeze, dar organismul nu răspundea la nimic din ce i se administra. Atunci au hotărât să-l trimită la un alt spital, cu mai mulţi specialişti, în speranţa că viaţa îi va fi salvată. Îngrozită de tot ce se întâmpla, nu puteam face nimic, decât să mă rog neîncetat lui Dumnezeu pentru viaţa scumpului meu soţ.
Eram împreună de peste 20 de ani, aveam de crescut doi copii şi nu puteam accepta groaznica idee de a rămâne fără el. Imploram intervenţia divină, pentru ca marele Medic să dea înţelepciune medicilor să-i descopere diagnosticul. În urma analizelor şi a multor investigaţii, a venit şi răspunsul mult aşteptat. Insuficienţă hepato-renală şi insuficienţă cardio-respiratorie. Toate acestea au căzut ca o bombă peste mine şi întreaga familie. Prima reacţie: ai impresia că pierzi direcţia, că paralizezi, că te prăbuşeşti.
Medicul de la terapie intensivă i-a dat şanse minime de supravieţuire. Vestea s-a răspândit cu repeziciune în biserică, în ţară şi peste hotare, şi a fost pus în funcţiune cel mai puternic angrenaj – rugăciunea unită. Familia, fraţii şi prietenii de peste tot au dat dovadă de împreună simţire.
M-am simţit iubită şi respectată, înconjurată cu o dragoste care a depăşit orice aşteptare. Au urmat multe zile de suferinţă, de aşteptare a îmbunătăţirii stării de sănătate a iubitului meu soţ, iar Dumnezeu a răspuns şi mi l-a redat atunci când a ştiut El.
Să fim dispuse să le primim pe toate, fie bune, fie rele, pentru că nimic nu vine asupra noastră fără un scop anume. Prin toate acestea, Dumnezeu merită să fie proslăvit. Rugaţi-vă pentru cei bolnavi şi familiile lor! Dumnezeu are posibilitatea şi disponibilitatea să le ofere sprijin celor care îl cheamă în ajutor. Rugăciunile sincere aduc pace în suflet şi speranţă pentru ziua de mâine.
„El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:4).
Emilia Vişan, Mălureni, Galaţi
