Articolul precedentOglinda reflectă
    Articolul următorDe la tristeţe la bucurie

    Eu şi copiii mei

    Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem nişte semne şi nişte minuni în Israel din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe Muntele Sionului. (Isaia 8:18)

    Încă de mică, fetiţa noastră mergea cu noi în bisericile păstorite de soţul meu. Drumul era greu. Primăvara era noroi, vara, mult praf, iar iarna drumurile erau frecvent troienite. Stătea pe bancheta din spate, cu capul între scaunele din faţă şi se ruga Domnului să nu se împotmolească maşina.

    Într-o iarnă cu multă zăpadă, am pornit către una din biserici. Trebuia să urcăm un deal printr-o pădure. Până şi inima mea era îngrijorată. Cum vom urca? În taină, şopteam o rugă. Pe când mă rugam, am văzut coborând încet din vârful dealului un camion. Urmele lăsate de el ne-au croit calea.

    Rugăciunile fetiţei au fost ascultate. Nu am rămas niciodată împotmoliţi în noroi sau în zăpadă când eram împreună cu ea în maşină.

    Timpul a trecut, iar noi a trebuit să mergem în alte biserici. Într-o ocazie, când ne-am reîntors acolo, am fost înduioşată de dragostea surorilor şi a fraţilor. Soţul meu era cu câţiva fraţi în camera comitetului, fetiţa noastră era la pian, iar eu, înconjurată de toate surorile şi fraţii care erau în biserică.

    Ce amintiri avem din copilăria noastră? În ele ne regăsim alături de părinţi? Ce amintiri lăsăm noi copiilor noştri: în studiu, la biserică, slujind semenilor noşti? Ce amintiri vor avea copiii noştri?

    Vremurile s-au schimbat. Predicile sunt pe internet şi pot fi vizionate de acasă. Scriptura şi imnurile sunt pe telefonul mobil şi nu mai este nevoie să le luăm cu noi la biserică. Biblia se studiază mai puţin. Prezenţa la biserică a scăzut. Suntem preocupaţi de numeroasele activităţi pe care le avem, unele dintre ele chiar foarte bune.

    Dar să nu uităm esenţialul! „Numai după ce vor umbla ei înşişi din toată inima pe calea Legii lui Dumnezeu, părinţii vor fi pregătiţi să le poruncească copiilor lor după ei. […] Dacă doresc să vadă o altă stare de lucruri, atunci să aducă în familiile lor Cuvântul Său şi să facă din el sfătuitorul lor. Ei trebuie să-i înveţe pe copii că acesta este glasul lui Dumnezeu – li se adresează şi trebuie să fie astfel ascultat în totul. […] Copiii unor astfel de familii sunt pregătiţi să facă faţă sofismelor necredinţei. Ei au primit Biblia ca bază a credinţei lor şi au o temelie care nu poate fi dărâmată de valul de îndoială ce se abate asupra lor” (Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 138).

    Să ne programăm timp pentru rugăciune şi studiu.

    Să avem copiii alături de noi în descoperirea adevărului.

    Să trăim o viaţă de creştin adevărată, slujind semenilor noştri.

    Alina Lupu, Bacău, Moldova

    Eu şi copiii mei - 2016. Vremurile s-au schimbat. Predicile sunt pe internet şi pot fi vizionate de acasă. Scriptura şi imnurile sunt pe telefonul mobil şi nu mai este nevoie să le luăm cu noi la biserică. Biblia se studiază mai puţin. Prezenţa la biserică a scăzut. Suntem preocupaţi de numeroasele activităţi pe care le avem, unele dintre ele chiar foarte bune.
    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    SM (Sindromul Martei)

    Dumnezeu a spus că, înainte să Îl chemăm, El va răspunde. Domnul ar fi răspuns mai devreme rugăciunilor mele fierbinți, dacă m-aș fi oprit și aș fi stat mai întâi să petrec timp cu El. În schimb, am lăsat ca sindromul Martei să mă cuprindă.

    Un biscuit fără unt

    Ca un biscuit care nu merită să fie mâncat fără unt, tot astfel nicio viață nu merită să fie trăită fără Dumnezeu.

    Crainicul cu clopoțel

    Fiecăruia ni s-au dat daruri pe care să le folosim pentru Domnul. Fiecare dintre noi are nevoie să-și concentreze cele mai importante energii pentru ca darul său să le fie de folos altora. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să cercetăm Scripturile și să cerem asistența Duhului Sfânt înainte de a face greșeli.

    Dumnezeu l-a folosit pe soțul meu ca să-mi schimbe perspectiva

    Dumnezeu mi-a arătat clar că acea carte nu este despre mine, ci menirea ei este să-i ajute pe mulţi peregrini pe drumul spinos al vieții și să-I aducă Lui slavă. Îi mulțumesc Domnului pentru dragostea Lui necondiționată, pentru favoarea nemeritată și pentru harul Său minunat!

    Publicate astăzi

    Cei trei iezi

    Întreabă-te astăzi din ce categorie faci parte. Abuzezi de poziția ta? Ești un laș care doar se ascunde? Sau ai curajul să te exprimi, dar și să înțelegi când insistența este inutilă?

    SM (Sindromul Martei)

    Dumnezeu a spus că, înainte să Îl chemăm, El va răspunde. Domnul ar fi răspuns mai devreme rugăciunilor mele fierbinți, dacă m-aș fi oprit și aș fi stat mai întâi să petrec timp cu El. În schimb, am lăsat ca sindromul Martei să mă cuprindă.

    Cine este mai tare?

    Dacă ai tendinţa să te enervezi uşor, supune-te Domnului, pentru ca El să-ţi controleze firea. Fii deschis la posibilitatea de a primi ajutor profesionist, deoarece Dumnezeu lucrează adesea prin consilieri şi psihologi.

    Mi-ar plăcea ca biserica mea să iubească

    Mijlocește în rugăciune ca tinerii să cunoască iubirea divină! PROVOCARE: Exprimă-ți dragostea față de cei dragi din viața ta!

    Isten teljesebb megismerése

    „Az pedig az örök élet, hogy megismerjenek téged, az egyedül igaz Istent, és akit elküldtél,...