Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8)
Într-o iarnă geroasă şi cu multă zăpadă, sub protecţia îngerilor, am pornit bucuroasă şi plină de pace de acasă să le spun şi altor oameni despre Cuvântul lui Dumnezeu. Timp de câteva ore bune, de la 9 dimineaţa până la ora 14, am făcut mai multe vizite, iar oamenii erau încântaţi, spunându-mi că Dumnezeu m-a trimis pentru că aveau nevoie să discute despre astfel de lucruri. Aceasta a făcut ca, în ciuda gerului şi a zăpezii, să fie o mare veselie în sufletul meu. Întorcându-mă spre casă, în dreptul unei porţi, am primit îndemnul să intru. Dumnezeu mi-a amintit că acolo locuia o familie la care îmi propusesem să merg mai demult pentru a discuta despre Sabat, arătându-le din Biblie care este ziua a şaptea. M-au primit cu bucurie şi, când am intrat, nu-mi venea să cred. Această familie studia chiar în momentul acela şi fiecare din membrii ei avea în mână câte o Biblie. Făceau parte din gruparea Oastea Domnului.
M-au rugat să le explic unele nedumeriri. Soţul doamnei mi-a spus că noaptea precedentă a avut un vis în care a văzut un gard cu zece ţambre [scândură de lăţime mică, n.r.] care avea una lipsă – a patra -, iar cineva i-a spus s-o pună la loc. M-am rugat în gând şi, asemenea lui Daniel, am cerut înţelepciune să le explic ceea ce consideram că este evident în interpretarea visului. Le-am spus că ţambra a patra, care lipsea, era porunca a patra din Decalog, care trebuie aşezată neapărat la locul ei pentru că ea vorbeşte despre respectarea Sabatului. Le-am explicat că s-a făcut o spărtură în Legea lui Dumnezeu, şi marea majoritatea a oamenilor respectă ziua întâi a săptămânii în locul zilei a şaptea, care este binecuvântată şi sfinţită de Dumnezeu. Le-am arătat din Biblie că duminica este ziua în care a înviat Isus şi că aceasta este prima zi a săptămânii. Când a înţeles lucrul acesta, doamna a fost foarte mirată, dar şi convinsă în acelaşi timp, întrebându-şi soţul cum de n-au reuşit să descopere lucrul acesta până atunci.
După această ocazie, dânsa a început să participe împreună cu băiatul la serviciile divine din Sabat, a urmărit toate prelegerile ţinute de Mark Finley şi a urmat clasa de pregătire pentru botez. Au încheiat legământ cu Dumnezeu amândoi. Băiatul s-a căsătorit între timp cu o tânără credincioasă, au două fetiţe şi acum se află în Spania.
Slavă Domnului! Ce minunat este să colaborezi cu El! El ne dă îndemnuri şi înţelepciune, pregăteşte inimile şi ocaziile potrivite, noi trebuie doar să răspundem atunci când El întreabă: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Tu cum vei răspunde astăzi?
Silvia Nuţă, Câmpina, Muntenia
