Colega de serviciu

    Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! (Psalmii 51:10)

    Când ajung la povestirea naşterii lui Isus din Biblia ilustrată pentru copii, regăsesc o imagine în care Maria şi Iosif bat la uşă, dar nu sunt primiţi. Singurul loc care li se oferă este grajdul cu animale. Fiicei mele îi plac animalele din imagine, şi copilul Isus pare că se simte comod în iesle. Dar eu ştiu că grajdul este locul cel mai murdar din gospodărie, deloc potrivit ca locuinţă şi cu atât mai puţin potrivit pentru naşterea unui copil. Isus S-a născut acolo, în timp ce camerele mari şi călduroase nu s-au deschis pentru El. Isus vrea şi astăzi să Se nască în inima mea. Am eu oare loc pentru El?

    În fiecare zi mă rog Domnului să îmi dea o inimă smerită şi putere de muncă la serviciu. Lucrez ca asistentă la domiciliu şi, de curând, am o colegă nouă. Este o persoană care, printre onorabilele calităţi de asistentă, are şi o slăbiciune: înjură foarte des. Eu provin dintr-o familie unde nu aveam voie să-i spun cuiva: „Prostule!”, darămite să înjur. După câteva săptămâni de colaborare, această colegă mi-a spus că a început să se schimbe de când lucrează aici, că nu mai înjură aşa des şi e mai calmă. M-a rugat chiar să o penalizez când înjură. După un timp, şi alte colege au început să se scuze când scapă înjurături în prezenţa mea, ceea ce nu fac în compania altor colege. Cum e posibil ca ele să se simtă ruşinate de felul lor vorbire? Duhul Sfânt e cel care le mustră conştiinţa şi o influenţează spre bine. Eu nu fac un efort conştient să o influenţez pe colega mea, dar ea a sesizat că vocabularul ei este murdar. M-am bucurat să aud că vrea să se schimbe spre bine.

    Au urmat ocazii de mărturisire a credinţei mele într-un mod atât de natural, încât am rămas uimită. Am ajuns la concluzia că mărturia nu este un act voluntar, ci un stil de viaţă; este ceea ce trăiesc, nu ceea ce spun.

    Pauzele de masă au devenit ocazii de mărturie. De curând, am avut la mine un pateu de năut, şi colega mea a fost curioasă să guste. Am rămas uimită să văd cât de mult i-a plăcut.

    – Ce bun e un gust nou! a exclamat ea. Eu m-am săturat de gustul mâncărurilor mele!

    De Anul Nou am primit un cadou de la ea, ca mulţumire pentru colaborarea frumoasă dintre noi.

    Ca să pot fi în continuare o mărturie vie pentru colega mea, trebuie să ÎI primesc zilnic pe Isus în inimă şi să trăiesc fiecare moment în prezenţa Lui. Este aceasta şi dorinţa ta? Atunci, să ne rugăm împreună astfel: „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!”

    Julia Simon Malmo, Transilvania de Sud

    Judith Couchman
    Cartea „Mic dejun pentru sufletul tău” este ca un buchet de vești bune care sunt povestite cu entuziasm specific românesc. Din toate zonele țării, și chiar de peste hotare, femeile Îi sunt recunoscătoare lui Dumneazeu pentru grija pe care le-o poartă, pentru experiențele zilnice în care descoperă dragostea Lui infinită și pentru privilegiul de a împărtăși bucuria cunoașterii lui Isus Hristos ca Mantuitor personal cu persoanele din sfera de influență. În zorii dimineții, acesta îți oferă un plus de motivație pentru a porni pe drumul vieții cu încrederea că orice provocare poate fi depășită și orice ispită poate fi biruită cu ajutorul Lui.

    Din aceeași categorie

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    Totul strălucește

    În ziua aceea, când va veni să Își ia pietrele prețioase, ne vom putea așeza cu bucurie alături de ceilalți care au trecut prin procesul de lustruire, ca să strălucim ca stelele, pentru totdeauna.

    Hristos este podul

    Mă rog și vorbesc numai cu Domnul nostru așa cum o fac de ani de zile ca o creștină devotată. Dar darul acela îmi amintește că Hristos a murit pe cruce pentru noi; El este podul nostru și ar fi bine ca și noi să murim față de noi în fiecare zi și să trăim pentru El.

    Garanție pe viață

    Sunt atât de recunoscătoare că ochiul Lui veghează într-adevăr asupra vrăbiilor. Așa că am încredere că îi pasă și de mine!

    Publicate astăzi

    A unsprezecea poartă – de Iacint

    La rândul nostru, și noi putem fi o reflexie a luminii care vine de la Dumnezeu spre cei ce trăiesc anonim sau ascunși de rușine ori de teamă. Dacă ei încă nu Îl văd pe Dumnezeu, noi am putea să le arătăm măcar puțin din ceea ce este El pentru viața noastră. Cu un mic efort și cu puțină bunăvoință, am putea să-i punem pe ceilalți în valoare mai mult decât o facem acum sau decât facem pentru noi înșine.

    Îngerii le-au păzit „coșul”

    Dumnezeu Și-a trimis îngerii să vegheze asupra „coșului” mătușilor mele la fel cum au vegheat asupra lui Moise pe fluviul Nil, cu mult timp în urmă. Slujim unui Dumnezeu uimitor! Va fi minunat să auzim în ceruri povestiri despre cum ne-au salvat îngerii noștri păzitori.

    De la bocet la bucurie

    Dumnezeu poate şi vrea să ne ia tristeţea, descurajarea şi amărăciunea, ca noi să ne putem bucura de viaţă şi să fim pregătiţi să-L primim cu bucurie. Domnul ne va binecuvânta dacă îi dăm voie.

    Între două lumi

    Tată, ne rugăm pentru tinerii indeciși să se prindă de Tine! Și pe cei plecați departe înapoiază-i casei Tale! PROVOCARE: Gândește-te la o carte care vorbește despre Isus și ofer-o, când ai ocazia, unui tânăr!

    Isten minden cselekedetet megítél

    „Mert minden cselekedetet az Isten ítéletre előhoz, minden titkos dologgal, akár jó, akár gonosz legyen...