Domnul face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi. – Psalmii 103:6
Dacă Tamar, fiica lui David, L-ar fi cunoscut pe Isus, singurul Fiu al lui Dumnezeu, lucrurile ar fi stat altfel în dreptul ei. Ce poveste tristă! „Sora frumoasă” a lui Absalom a intrat fără să vrea în atenţia desfrânată a lui Amnon. Ce ironie în faptul că farmecul nevinovat poate provoca cea mai aprigă poftă carnală! Şi a provocat-o fără doar şi poate. Obsedatul de Amnon a căutat sfatul vărului său parşiv Ionadab. „Prefă-te că eşti bolnav” i-a şoptit la ureche Ionadab, „apoi cere-i tatălui tău să fii îngrijit de Tamar.” Zis şi făcut şi, la scurt timp,Tamar se afla lângă patul lui. Apoi, în întunericul iatacului său de boală, Amnon i-a dat afară pe slujitori şi a chemat-o pe Tamar lângă el. Bine instruită să se supună, Tamar s-a strecurat mai aproape. Cât ai clipi, braţe groase bărbăteşti i-au cuprins încheieturile subţiri. Fără apărare în faţa puterii lui masculine, ea a strigat: „Nu! Nu mă silui! Întreabă-l pe rege şi ne putem căsători!” În acea cultură, o fată nevirgină avea puţine şanse la căsătorie. Căsătoria cu un violator era de preferat ostracizării pe care ar fi îndurat-o.
În mod tragic, revoltător, îngrozitor, „a silit-o, a necinstit-o şi s-a culcat cu ea” (2 Samuel 13:14).
Asemenea trecerii bruşte de la căldură sufocantă la ploaie torenţială, sociopatul „Amnon a urât-o […] mai mult decât o iubise. Şi i-a zis: «Scoală-te şi du-te!»” A obligat-o din nou, de data aceasta să se îndepărteze de el, în loc să se apropie (v. 15).
„Nu!” a protestat ea, implorându-l să îndrepte prin căsătorie răul făcut (Deuteronomul 22:28,29). Dar Amnon a controlat situaţia. Stând în faţa uşii zăvorâte, prinţesa dezonorată şi-a sfâşiat veşmintele de fecioară şi şi-a pus cenuşă pe cap, tânguindu-se până la fratele ei Absalom. Biblia spune că a locuit cu Absalom„îndurerată”(v. 20, NTR). Nu mai aflăm nimic despre ea, doar îndurerare, sau, în ebraică, shamem.
Îndurerare. Asta produc violatorii ca Amnon. Shamem poate fi tradus şi cu „încremenită” sau chiar „stupefiată”. Tamar pare să-şi fi pierdut minţile. Absalom i-a pus propriei fiice numele „Tamar” (2 Samuel 14:27) ca un fel de aducere-aminte pentru sora lui. În final, Absalom l-a omorât pe Amnon.
Ce-ar fi fost dacă Absalom, în loc de răzbunare criminală, ar fi optat pentru dreptate divină? Ce-ar fi fost dacă, cu blândeţe, s-ar fi ocupat de rănile psihice ale lui Tamar, spunându-i despre un Dumnezeu care nu o va obliga niciodată la nimic, care îi preţuia sufletul? Aşa, Tamar poate ar fi cunoscut vindecare, în loc de îndurerare. Pace, în loc de tulburare. L-ar fi cunoscut pe Isus.
Jennifer Jill Schwirzer
