Bătrânul migdal

Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! – 1 Corinteni 15:57

Va trebui să tăiem pomul ăsta, fiindcă e nevoie de spaţiu ca să extindem noua parcare. Şi nu vreau să fiu pus la plată pentru daunele provocate maşinilor parcate sub el, pe care o să cadă crengi uscate.” Aceste cuvinte ale grădinarului au sunat ca o sentinţă finală în gura unui judecător frustrat.

Stând acolo şi gândindu-mă, mi-am imaginat pomul în zilele lui de glorie. Trebuie să fi fost ani buni de când se afla migdalul acolo; un trunchi puternic, falnic, înveşmântat în frunze verzi fâlfâitoare şi încărcat cu fructe delicioase. Acum era o pacoste pe capul grădinarului şi al patronilor care îl foloseau pentru a parca la umbra lui. Cu fiecare adiere de vânt, ramurile uscate trosneau, împrăştiindu-se pe caldarâm şi pe maşinile de sub el.

În dimineaţa tăierii, deşi am încercat cu disperare să fac apel la raţiune, am fost copleşită de tristeţe; mi se părea că urmează o operaţie chirurgicală radicală. M-am aşteptat ca robustul trunchi să fie retezat din apropierea rădăcinilor. Dar nu, i-au fost îndepărtate toate ramurile, lăsându-i-se trunchiul gol. Ce mai rămăsese părea un om fără cap, fără gât, fără umeri şi braţe. Ca un bust dezmembrat. Şi a fost lăsat acolo, lăsat să moară!

M-am întrebat: Şi-acum ce facem? De ce să nu-l tăiem de jos şi să punem pe buturugă nişte ghivece cu flori? S-au vehiculat diferite idei, dar trunchiul a fost lăsat în picioare.

Lunile au trecut. Apoi, spre marea mea surprindere, muguri mici şi-au făcut apariţia pe tot trunchiul cândva despuiat. Ce forţă de revenire! Era ca şi când pomul spunea: „N-o să mor!”

Această experienţă oglindeşte durerea cu care i-am urmărit pe mulţi dintre cei dragi, dintre prieteni şi cunoscuţi care erau devastaţi de efectele păcatului. Boli, divorţ, închisoare, apostazie, visuri spulberate i-au deposedat de aproape tot, unii ajungând să se considere ei înşişi fără nicio valoare. Totuşi sunt încurajată că, asemenea trunchiului care a înmugurit din nou, curând, foarte curând Domnul va înnoi totul. A promis, iar El nu poate da greş.

Ai pierdut pe cineva drag? Un prieten? O cunoştinţă? Sau te simţi ca acel trunchi? Există o binecuvântată speranţă, vine o zi a refacerii. Deci prinde curaj, pentru că „seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia” (Psalmii 30:5).

Gloria Gregory

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!