Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii. – Proverbele 16:9
Acum câţiva ani, am urmat cursuri de limba franceză în Campusul Adventist Saleve, din Collonges, Franţa. Cinci dintre noi am vrut să vizităm Italia în timpul primei vacanţe, aşa că am plănuit o excursie.
În ziua stabilită, am ajuns din timp în gara aflată nu departe, în Geneva, Elveţia. Un băiat din grup, Maurice, a zis că el vrea să ia micul dejun. Trenul nu sosise, aşa că a considerat că are timp destul. Noi nu prea cunoşteam sistemul european al mersului trenurilor, aşa că n-am ştiut că trenurile sosesc în staţie şi stau câteva minute înainte să plece mai departe. Când garnitura a tras la peron, ne-am urcat şi i-am ţinut loc şi lui Maurice. Imaginează-ţi panica noastră când, după numai trei minute, trenul a plecat fără Maurice. Nu aveam niciunul telefon mobil, iar Maurice nu ştia unde urma să ne cazăm în Roma. Ne-am imaginat că, pur şi simplu, se va întoarce la şcoală. Două zile mai târziu, savuram o pizza la faimoasa Fontana di Trevi şi, ce să vezi, şi-a făcut apariţia Maurice. Luase următorul tren spre Roma şi ne căutase. Ne-am bucurat să ne reîntâlnim.
A urmat Veneţia. Ne rezervaserăm locurile şi, pentru că nu fusese cu noi, Maurice nu avea rezervare, iar trenul nostru era plin. Din fericire, a putut lua un alt tren la câteva minute după al nostru. Când am ajuns în Veneţia, am descoperit că erau două gări, iar trenul lui sosise în cealaltă gară. Cu mare bucurie, l-am găsit pe Maurice în mai puţin de o oră.
Am reuşit să rămânem împreună la Veneţia şi apoi la Florenţa. Dar când ne-am întors la Geneva, Maurice a insistat să luăm un alt autobuz spre Franţa, i-am spus că acel autobuz se îndrepta spre un alt oraş şi să aştepte câteva minute, apoi să ia autobuzul nostru spre Collonges. Dar el tot a urcat în autobuzul în care nu trebuia şi a ajuns înapoi la şcoală la câteva ore după noi.
De câte ori nu suntem şi noi ca Maurice? Alergăm încoace şi-ncolo, nederanjându-ne să cerem călăuzirea lui Dumnezeu. Sau dăm impresia că avem o legătură cu Dumnezeu, dar persistăm pe drumul nostru. Din fericire, Dumnezeu este întotdeauna la dispoziţia noastră şi aşteaptă să-I supunem Lui viaţa noastră. Întotdeauna El ne va duce pe drumul cel bun. Nu vrei să-L rogi să-ţi îndrume paşii astăzi?
Amanda N. Gaspard
