Articolul precedentÎn ziua Domnului
    Articolul următorZelosul Charles Fitch

    Ataşamentul meu faţă de mâncare

    Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare. – Romani 5:3

    Pe când aveam 17 ani, în timpul unei mese cu prietenii, m-am decis să adopt o alimentaţie vegană. Ceva din omletele şi din paharele cu lapte de pe masa din acea dimineaţă a încetat să mi se mai pară cu rost. Abia după 20 de ani urma să aflu totuşi că aveam intoleranţe alimentare. De exemplu, pielea mea părea că nu se curăţă niciodată. Ştiam că nu mai e vorba de nimic hormonal, aşa că trebuia să fie altceva.

    Pe atunci, intoleranţele şi alergiile alimentare nu erau aşa cunoscute, dar mama a descoperit un articol despre alergia la gluten. Ideea de a renunţa la gluten (categoria de alimente preferată – mai ales în produsele de panificaţie) ieşea din discuţie. Ar fi fost cutremurător. Dar lupta mea pentru un ten curat a ajuns să îmi domine existenţa, aşa că am început un program de şase săptămâni de detoxifiere, care presupunea să mă lupt cu poftele şi să îndur simptomele de sevraj. La finalul perioadei de detoxifiere, tenul meu radia. În anii care au urmat, am descoperit că am intoleranţe minore la alune, la miere şi la ciocolată – şi o alergie puternică la mango, de parcă n-ar fi fost destul. Opţiunile mele culinare se împuţinau (din mai multe puncte de vedere) şi, fără tragere de inimă, a trebuit să învăţ arta autocontrolului.

    Gătirea şi pregătirea mâncărurilor gustoase încă reprezintă pentru mine cele mai mari provocări. Am avut mai multe rateuri decât reuşite. Din fericire, soţul meu a învăţat să zâmbească printre îmbucături. Şi opţiunile mele încep să se înmulţească, pe măsură ce tot mai mulţi oameni îşi descoperă probleme similare şi împărtăşesc soluţii aplicabile. Restricţiile mele culinare par fără număr. În principal, trebuie să nu consum gluten şi să nu combin fructele cu alte grupe de alimente. Iar când călătoresc sau când sunt într-un tur de concerte…, ce provocare!

    Totuşi am ajuns să înţeleg că avem cu toţii provocări. Nimeni nu scapă fără probleme. Fiecare ne trezim cu un ceva căruia trebuie să-i facem faţă, fie direct, fie indirect, la un moment dat al existenţei noastre. Aceasta înseamnă să trăieşti pe acest pământ, într-un mediu invadat de păcat. Cumva, faptul că sunt conştientă de acest lucru mă face să văd totul într-o altă lumină. Nu îmi pot plânge de milă, pentru că alţii o duc şi mai rău. Şi nici nu mă pot simţi mândră, pentru că îmi cunosc realitatea.

    În plus, greutăţile mele mă fac mai atentă la ceilalţi, mai recunoscătoare pentru binecuvântările primite şi mai doritoare să trăiesc – şi să mănânc – în ceruri. Asupra ta ce efect au avut greutăţile?

    Naomi Striemer

    Ataşamentul meu faţă de mâncare - 2017. Totuşi am ajuns să înţeleg că avem cu toţii provocări. Nimeni nu scapă fără probleme. Fiecare ne trezim cu un ceva căruia trebuie să-i facem faţă, fie direct, fie indirect, la un moment dat al existenţei noastre. Aceasta înseamnă să trăieşti pe acest pământ, într-un mediu invadat de păcat.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Ca un copilaș

    Ce fericire să-i avem pe acești micuți care ne învață atât de multe despre noi înșine, despre viața însăși și despre cum să relaționam cu Tatăl nostru ceresc! Mă simt foarte binecuvântată! Ajută-mă, Doamne, să devin ca un copilaș!

    Sceptrul

    Era o piesă perfectă? Nicidecum, dar, cu siguranță, creativă și acceptabilă, poate chiar reprezentativă pentru etosul acelei provincii. Întrucât Butterworth a fost solicitat să-și folosească îndemânarea pentru această sarcină importantă, el a făcut tot ce i-a stat în putință.

    În tandem către eternitate

    Atât timp cât bărbații și femeile nu se privesc reciproc așa cum îi privește Isus, ei vor rata posibilitățile unei lucrări unite. Dar atunci când încetează să se opună și să se trateze rău unii pe alții, ei lucrează în tandem ca împreună moștenitori, mergând spre eternitate și având beneficiul ajutorării reciproce.

    Publicate astăzi

    De la monoclu la ochelari

    Într-un sens figurat, fiecare dintre noi vede lumea prin propriile lentile. Din acest motiv o vedem atât de diferit. Nu uita acest lucru azi, când vei avea impresia că ceilalți au ceva, că nu văd lucrurile corect. Te va ajuta să manifești mai multă toleranță și înțelegere.

    Iar ei au locuit în mijlocul lor

    Mă rog ca și eu să plâng în pocăință când Dumnezeu trimite mustrarea Sa și apoi să procedez conform harului Său, ca să intru în moștenirea Canaanului ceresc. Fie ca aceasta să fie și experiența ta!

    Bunicuţa

    Despre bunici se spune că nepoţii sunt ca o coroană pentru el. Despre copii, textul spune că părinţii sunt mândri de ei. Toţi suntem incluşi în acest text, chiar dacă nu toţi suntem părinţi sau bunici, toţi suntem copii şi toţi trebuie să avem un respect profund faţă de generaţiile trecute.

    Acceptă-mă așa cum sunt!

    Doamne, Te rog să mă ajuți să-mi accept copilul așa cum este și să-i pot arăta, prin vorbe și fapte, aprecierea mea! PROVOCARE: Ia-ți timp astăzi să stai de vorbă cu copilul tău, să îl asiguri de toată prețuirea pe care i-o porți și să te străduiești ca, prin purtarea ta, să simtă acest sentiment înălțător!

    A biztos prófétai szó

    „Mert e látomás bizonyos időre szól, de vége felé siet és meg nem csal; ha...