Memoria numelor

Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută. Doamne! – Psalmii 9:10

Într-o zi, în timp ce stăteam la coadă la casă într-un magazin, am aruncat o privire la ecusonul casierei. Când am ajuns la rând, am început o conversaţie deschisă cu ea, spunându-i pe nume, ca şi când aş fi cunoscut-o de-adevărat. Uimită, încerca disperată să îşi amintească de unde ne cunoaştem. Când i-am spus să stea liniştită că nu mă cunoaşte de fapt, a răsuflat oarecum uşurată. Sinceră să fiu, au fost ocazii în care am simţit şi eu uluirea ei atunci când ar fi trebuit să ştiu numele cuiva. Mă minunez întotdeauna de oamenii care nu m-au văzut de ani de zile, dar mă salută, spunându-mi pe nume când mă văd. Mă fac luntre şi punte în încercarea de a-mi aduce aminte numele lor. Spre disperarea mea, nu am o memorie prea bună a numelor. Sunt situaţii când mi-aş dori să fi avut o mică insignă cu mesajul: „Te rog, aminteşte-mi cum te cheamă şi de unde te cunosc.”

Există cineva care nu îmi uită niciodată numele. E duşmanul meu. O, da, ştie cum mă cheamă, îmi studiază defectele, îmi vede păcatele şi nu uită. Vorbeşte cu Dumnezeu despre mine. Biblia spune că este acuzatorul meu. Îmi imaginez că spune ceva de genul: „O vezi pe DeeAnn? Ştii ce dezamăgire este pentru Tine. Spune că Te slujeşte, dar uită-te la asta şi la asta şi, mai ales, la asta!” Apoi continuă prin a mă acuza în faţa Dumnezeului meu cu toate eşecurile mele, de toate felurile. Îmi plec capul, ruşinată şi condamnată. La urma urmei, are dreptate, nu există nicio îndoială – nu m-a confundat cu altcineva. Şi-a adus aminte cum mă cheamă.

Dar este oprit de o mână întinsă. Pe mână e numele meu.„O ştiu Eu pe DeeAnn foarte bine”, spune Prietenul meu. „Vezi astea? Am numele ei încrustat pe mână. E fiica Mea iubită, comoara sufletului Meu, prinţesa Mea iertată. Şi ai face bine să pleci, Satano, pentru că nu ştiu la ce te referi.” Dar, minunea minunilor, El uită păcatele pe care L-am rugat să le ierte. Şi spune: „Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale”(Isaia 43:25).

Mi-aş dori să am o mai bună memorie a numelor. Totuşi singurul nume pe care am nevoie să mi-l amintesc este cel al lui Isus, Răscumpărătorul meu, Salvatorul meu, Prietenul meu. Dar cu tine cum e? Isus ştie şi numele tău.

DeeAnn Bragaw

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!