Har uimitor

Ci creşteţi în harul şi în cunoştinţa Domnului. 2 Petru 3:18

Ți s-a întâmplat vreodată să ştii ce vrei să spui, dar cuvintele să îţi iasă pe gură complet aiurea? Majorităţii dintre noi ni s-a întâmplat la un moment dat. Cam în perioada în care reciclarea a devenit obligatorie în zona noastră, am avut într-o zi pe cineva în vizită; stăteam pur şi simplu în jurul mesei şi sorbeam ceva de băut la doză. Când am terminat, musafira mea şi-a luat doza, a intrat în bucătărie, apoi s-a întors şi a întrebat: „Voi faceţi gunoi?” Ştim, bineînţeles, că nu asta a vrut să zică, dar asta i-a ieşit. Profund jenată, a reuşit să găsească coşul pentru reciclare şi şi-a aruncat doza.

Dintotdeauna surorii mele i-a plăcut să povestească cum, pe vremea când era în clasa a şasea, a trebuit să stea închisă în sala de clasă pentru că nu avea bani să participe la jocurile care se organizaseră în sala de sport. Dar ceea ce o chinuia pe Bonnie mai mult decât lipsa de la jocuri era setea. Îi era sete. Şi-a zis în sinea ei: Trebuie să beau nişte apă. Pe vremea aceea, cursurile se ţineau într-o aripă veche a clădirii, iar cişmelele nu funcţionau, aşa că trebuia să i se permită să meargă în aripa nouă, care trecea chiar pe lângă sala de sport. Făcându-şi curaj, s-a îndreptat spre faţa clasei, aproape simţind gustul apei reci, şi a întrebat cu disperare: „Domnişoară Grace, mă pot duce la jocuri?” Din nou, ştim că nu asta trebuia să-i iasă pe gură, dar mintea ne joacă feste.

De același autor

Tatăl nostru ceresc ştie de ce avem nevoie înainte chiar de a cere. De fapt, El ne pregăteşte cuvintele, ca să aibă sensul corect. Voiam să spun: „Facă-se voia Ta” şi a ieşit „Te rog, fă să nu moară!” Voiam să spun: „Schimbă-mă, ca să ştiu cum să mă port cu tatăl meu alcoolic”, dar a ieşit: „De ce nu poate dispărea pur şi simplu?” Voiam să spun: „Îţi mulţumesc pentru locul de muncă” dar a ieşit: „Azi nu vreau să mă duc la serviciu.” Chiar am vrut să spun: „Vino, Doamne, în inima mea!”, dar a ieşit: „Altă dată.”

Surorii mele chiar îi era sete şi, nu ştiu cum, domnişoara Grace şi-a dat seama. Aşa că i-a răspuns: „Nu, Bonnie, nu ai plătit să mergi la jocuri.” Apoi, zâmbind şi cu ochi scânteietori, a adăugat: „Dar te poţi duce să bei apă.”

Iată ce fel de har îmi doresc şi am nevoie în viaţa mea! Doamne, întoarce pe dos cuvintele şi gândurile mele! Fă-le să aibă sens pentru Tine!

Carl Wiggins Gigante

Comentariile sunt închise

Har uimitor 1 pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.