Articolul precedentExcelsior!
    Articolul următorScrie lucrurile pe care le-ai văzut

    Braţe deschise

    Să vă iubiți unii pe alţii cum v-am iubit Eu. – Ioan 15:12

    După opt luni de stat departe de casă, deseori fără să ştiu pe unde şi cu cine stă, fiica mea de 20 de ani s-a întors pe neaşteptate acasă, în primele ore ale unei dimineţi. Mi-am dat seama că a venit abia când stătea la marginea patului meu şi încerca să mă trezească. Se chinuise ceva vreme să intre în casă, dar, spre deosebire de fiul risipitor, care era aşteptat să se întoarcă, eu nu eram trează să o întâmpin. Şi nu m-a putut face nici să-i aud bătăile în uşa din faţă sau în geam, aşa că a trebuit să recurgă la strecurarea prin uşa pisicii şi răsucirea cheii în uşa din spate.

    Bineînţeles, eram bucuroasă că s-a întors acasă, apoi a venit următoarea întrebare: Oare e bine ca ea şi noul bărbat din viaţa ei, care era deja în casă, să stea peste noapte la mine? Mă bucuram să o văd şi aş fi fost de acord cu orice în acea primă noapte. Dar, cum acea primă noapte s-a transformat în câteva, am regretat, fiindcă deja nu mă mai puteam bucura de propria casă. Aşa că am pus mai ferm piciorul în prag, cerându-le să fumeze mai departe de casă.

    E interesant, nu-i aşa? Ne rugăm să ne vină copiii acasă, dar vrem în condiţiile impuse de noi. Pe măsură ce încercam să mă împac cu noua situaţie, am început să mă văicăresc pe la prieteni. Aşa mi-am adus aminte de o ilustraţie povestită de pastorul nostru: Un om de serviciu oarecum bătrân făcea curăţenie la biserică după o întâlnire de tineret. Membrii bisericii se plânseseră că pe sub scaune se găsesc cutii de bere. Dar el le-a spus: „Mă bucur să adun cutii de bere, dacă asta înseamnă că tinerii vin la biserică.”

    Poate că aşa ar trebui să stea lucrurile şi în ce o priveşte pe fiica mea şi m-am întrebat dacă tatăl fiului risipitor s-a preocupat de rupturi şi petice – care, cu siguranţă, au existat – când şi-a întâmpinat fiul acasă, cu braţele deschise. Ce să mai spunem despre Tatăl nostru ceresc, care nu doarme şi care ne întâmpină întotdeauna! Scriptura spune: „«Căci acest fiu al meu era mort şi a înviat; era pierdut şi a fost găsit.» Şi au început să se veselească.” „Dar trebuia să ne veselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit” (Luca 15:24, 32). Sunt foarte recunoscătoare pentru un asemenea Tată!

    Laura A. Canning

    Braţe deschise - 2017. Poate că aşa ar trebui să stea lucrurile şi în ce o priveşte pe fiica mea şi m-am întrebat dacă tatăl fiului risipitor s-a preocupat de rupturi şi petice - care, cu siguranţă, au existat - când şi-a întâmpinat fiul acasă, cu braţele deschise. Ce să mai spunem despre Tatăl nostru ceresc, care nu doarme şi care ne întâmpină întotdeauna!
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Pe cine reflectăm?

    Purtarea noastră ar trebui să reflecte statutul de copii ai lui Dumnezeu. Să ne rugăm zilnic să fim o oglindă a dragostei și a caracterului Tatălui.

    Publicate astăzi

    Nici măcar jumătate

    Deși la prima vedere anturajul pe care îl alegem și locul în care alegem să trăim pot părea inofensive, ele pot deveni totuși periculoase. Poate că ne considerăm suficient de maturi ca să fim ispitiți de ceva dăunător. Însă realitatea este că, pe neobservate, ceea ce se întâmplă lângă noi ne influențează, mai ales dacă e vorba de ceva negativ. Nimic din ceea ce vedem sau auzim nu ne lasă indiferenți, chiar dacă nu acordăm prea multă atenție. A ne considera intangibili nu este o dovadă de înțelepciune și nici de tărie, ci mai degrabă trădează imaturitate și superficialitate. A ne teme de influențe rele nu e o slăbiciune, ci o dovadă de precauție și discernământ spiritual.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Rugăciunea şi mulţumirea

    Dacă treci prin dificultăţi, în mod deosebit din cauza insultelor, a urii, a invidiei, a resentimentelor sau asprimii în relaţiile cu ceilalţi, citeşte, reciteşte, memorează şi roagă-te. Copiază acest text pe ceva şi poartă-l la tine pentru a-l folosi când eşti ispitit. Mai presus de toate, roagă-te tot timpul, aşa cum te învaţă apostolul Pavel.

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    A hamis tudomány veszélyei

    „Timótheus, őrizd meg, ami rád van bízva, elfordulván a szentségtelen, üres beszédektől és a hamis...