Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. – Geneza 1:27
Aveam 24 de ani când am conceput-o pe prima dintre fiicele noastre. Spre deosebire de multe dintre prietenele mele, am savurat pe deplin sarcina. Mă rog, nu au lipsit neplăcerile; oho, şi încă câte! Am avut greţuri începând cu prima lună şi până în luna a noua. Încă îmi aduc aminte contracţiile pe care le aveam în aproape fiecare dimineaţă. Totuşi m-am bucurat de sarcină datorită senzaţiei de entuziasm şi anticipare, entuziasmul de a deschide şi de a ţine în braţe darul pe care Domnul îl crease special pentru mine şi soţul meu. Nu ştiu tu cum eşti, dar eu, când îmi dă cineva un cadou, abia aştept să-l deschid. Uneori mă trezesc deschizând cadoul în timp ce conduc sau merg pe stradă. Sună bizar, dar mă bucură lucrurile care ştiu că au fost alese special pentru mine.
Era 9 februarie, în zori, într-o miercuri, când am început să simt durerile. L-am trezit pe Danny şi i-am spus: „Cred că a venit ziua!” Danny a trebuit să anuleze o călătorie programată în aceeaşi zi, pentru că, asemenea mie, era nerăbdător să desfacă darul. Şi uite că Dumnezeu ne-a generat şi mai multă nerăbdare: a trebuit să aşteptăm până vineri, 11 februarie, ca să putem deschide şi vedea cel mai frumos cadou pe care îl puteam cere vreodată: o fetiţă.
Chinurile travaliului de trei zile au fost cu totul uitate; a rămas doar sentimentul că sunt atât de iubită de Dumnezeu, încât mi-a dat ocazia să îi port copilul Său.
Îţi dai seama că tu eşti un cadou special pentru cineva? Fiecare dintre noi este un cadou special de la Dumnezeu pentru părinţii noştri, fie că recunosc, fie că nu. Ia-ţi câteva minute să ţi-i imaginezi pe mama şi pe tatăl tău. Le poţi vedea bucuria când au deschis pentru prima oară cadoul, adică tu însăţi, primit de la Dumnezeu? Imaginează-ţi privirea drăgăstoasă a mamei tale când te-a ţinut pentru prima oară în braţe şi prima atingere blândă a tatălui tău pe picioruşe. Nu te face să te simţi deosebită? Şi chiar dacă, din cine ştie ce motiv, nu ai avut genul acesta de părinţi, tot poţi fi sigură că eşti deosebită în ochii lui Dumnezeu. Te-a făcut deosebită! Surorile mele, nu contează dacă suntem tinere sau în vârstă, suntem cu toate speciale pentru că suntem un dar de la Domnul.
Azi e momentul propice să-I mulţumim lui Dumnezeu că ne-a făcut deosebite pe fiecare dintre noi. Îi putem mulţumi că ne-a iubit foarte mult şi ne-a făcut fiicele Lui speciale!
Jemima Dollosa Orillosa
Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn
