Eşti deosebită

    Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. – Geneza 1:27

    Aveam 24 de ani când am conceput-o pe prima dintre fiicele noastre. Spre deosebire de multe dintre prietenele mele, am savurat pe deplin sarcina. Mă rog, nu au lipsit neplăcerile; oho, şi încă câte! Am avut greţuri începând cu prima lună şi până în luna a noua. Încă îmi aduc aminte contracţiile pe care le aveam în aproape fiecare dimineaţă. Totuşi m-am bucurat de sarcină datorită senzaţiei de entuziasm şi anticipare, entuziasmul de a deschide şi de a ţine în braţe darul pe care Domnul îl crease special pentru mine şi soţul meu. Nu ştiu tu cum eşti, dar eu, când îmi dă cineva un cadou, abia aştept să-l deschid. Uneori mă trezesc deschizând cadoul în timp ce conduc sau merg pe stradă. Sună bizar, dar mă bucură lucrurile care ştiu că au fost alese special pentru mine.

    Era 9 februarie, în zori, într-o miercuri, când am început să simt durerile. L-am trezit pe Danny şi i-am spus: „Cred că a venit ziua!” Danny a trebuit să anuleze o călătorie programată în aceeaşi zi, pentru că, asemenea mie, era nerăbdător să desfacă darul. Şi uite că Dumnezeu ne-a generat şi mai multă nerăbdare: a trebuit să aşteptăm până vineri, 11 februarie, ca să putem deschide şi vedea cel mai frumos cadou pe care îl puteam cere vreodată: o fetiţă.

    Chinurile travaliului de trei zile au fost cu totul uitate; a rămas doar sentimentul că sunt atât de iubită de Dumnezeu, încât mi-a dat ocazia să îi port copilul Său.

    Îţi dai seama că tu eşti un cadou special pentru cineva? Fiecare dintre noi este un cadou special de la Dumnezeu pentru părinţii noştri, fie că recunosc, fie că nu. Ia-ţi câteva minute să ţi-i imaginezi pe mama şi pe tatăl tău. Le poţi vedea bucuria când au deschis pentru prima oară cadoul, adică tu însăţi, primit de la Dumnezeu? Imaginează-ţi privirea drăgăstoasă a mamei tale când te-a ţinut pentru prima oară în braţe şi prima atingere blândă a tatălui tău pe picioruşe. Nu te face să te simţi deosebită? Şi chiar dacă, din cine ştie ce motiv, nu ai avut genul acesta de părinţi, tot poţi fi sigură că eşti deosebită în ochii lui Dumnezeu. Te-a făcut deosebită! Surorile mele, nu contează dacă suntem tinere sau în vârstă, suntem cu toate speciale pentru că suntem un dar de la Domnul.

    Azi e momentul propice să-I mulţumim lui Dumnezeu că ne-a făcut deosebite pe fiecare dintre noi. Îi putem mulţumi că ne-a iubit foarte mult şi ne-a făcut fiicele Lui speciale!

    Jemima Dollosa Orillosa

    Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

    Eşti deosebită - 2017. Îţi dai seama că tu eşti un cadou special pentru cineva? Fiecare dintre noi este un cadou special de la Dumnezeu pentru părinţii noştri, fie că recunosc, fie că nu. Ia-ţi câteva minute să ţi-i imaginezi pe mama şi pe tatăl tău. Le poţi vedea bucuria când au deschis pentru prima oară cadoul, adică tu însăţi, primit de la Dumnezeu?
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...