La Dumnezeu este înţelepciunea şi puterea; sfatul şi priceperea ale Lui sunt. – Iov 12:13
Cu exact trei săptămâni în urmă, mi-a murit mama. De fapt, decesul ei s-a produs aproape în momentul în care am început să scriu această meditaţie. Emoţiile pe care le-am simţit în decursul acestor 21 de zile au fost foarte profunde. De rugat, m-am rugat, dar abia dacă am deschis Biblia, deşi supărată pe Dumnezeu nu sunt. Dimpotrivă, am avut un puternic sentiment că Dumnezeu este aici cu mine – şi e suficient. Nu am avut nevoie de cuvinte de încurajare din Biblie, pentru că în prezent El îmi este o companie suficientă.
În timpul acestor trei săptămâni, am plâns mult, am fost melancolică mult, m-am izolat mult şi am fost furioasă mult. Am descoperit că mă înfurii atunci când sunt forţată de lumea din afară să rezolv probleme, să îmi duc mai departe viaţa şi să înfrunt problemele cotidiene ca şi când nimic altceva n-ar conta. Şi, pentru majoritatea celor din jurul meu, aceasta este exact ceea ce au – se îngrijorează pentru problemele zilnice. Din punctul meu de vedere, toate acestea par lipsite de importanţă. De fapt, în momentul de faţă, multe lucruri mie mi se par lipsite de importanţă.
Analizând acest sentiment din această perspectivă, văd că şi alţii au simţit şi au reacţionat la fel. Să-l luăm de exemplu pe C. S. Lewis, un renumit scriitor creştin, când îşi descrie chinul sufletesc după ce i-a murit soţia. „Există un fel de pătură invizibilă între mine şi lume. Mi-e greu să asimilez ceea ce îmi spun ceilalţi. Sau, poate, mi-e greu să vreau să asimilez… Ce bine ar fi dacă ar vorbi între ei, nu cu mine!”
Apoi gândurile mi se îndreaptă către Iov. Oare aşa s-a simţit când foarte mulţi dintre cei dragi i-au murit? A pierdut foarte mult. Totuşi nu şi-a pierdut încrederea în Dumnezeu, ci doar a dobândit un alt unghi de vedere a lui Dumnezeu. Asemenea lui C. S. Lewis, care spune: „El pare foarte prezent atunci când, să o spun destul de deschis, nu Îl solicităm.”
Aceasta este perioada în care ştiu că este reală credinţa mea. Dumnezeu este lângă mine, Dumnezeu este prezent cu mine, chiar dacă nu L-am solicitat, chiar dacă eu sunt în această „pătură invizibilă” care mă ţine la distanţă de omenire. Dar, în această pătură invizibilă, Dumnezeu a găsit o cale să Se strecoare şi să fie cu mine. El este încurajarea mea; El mă sfătuieşte; El mă înţelege. El îmi dă ceea ce am nevoie, ca să pot traversa cu bine această perioadă de durere.
Joelcira F. Muller-Cavedon
Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn
