Parfumul

Tămâie ca aceasta, în aceeaşi întocmire, să nu vă faceţi, ci s-o priviţi ca sfântă şi păstrată pentru Domnul. – Exodul 30:37

Celor mai mulţi oameni le plac parfumurile, sunt convinsă. Şi mie, dar rareori folosesc parfum, pentru că mă grăbesc prea tare cu îmbrăcatul şi ieşitul din casă, ca să îmi văd de treburi. Doar în ocazii speciale mă îndrept către parfum. Mamă ocupată, nimic nou.

Chiar şi lui Dumnezeu îi plăcea să simtă mirosul parfumat ridicându-se de pe altarul arderii-de-tot de dinaintea perdelei din templu. Tămâia reprezenta rugăciunile sfinţilor înălţându-se spre cer. Ce drăguţ să ştii că lui Dumnezeu îi face plăcere să ne asculte rugăciunile ca şi când ar fi un parfum dulce şi scump!

Acelaşi Dumnezeu a creat frumoasele flori care emană diferite mirosuri în aerul proaspăt din jurul lor. Nu-i aşa că este o experienţă frumoasă, relaxantă, plimbarea într-o grădină cu flori şi în parfumul lor răspândit în atmosferă?

Parfumurile par să se combine bine cu lucrurile frumoase, cum ar fi florile. Aşa că omul a captat parfumul florilor, ca să fie folosit de femei frumoase. Mirosul parfumat din sanctuar era sfânt înaintea Domnului, pentru că Domnul are ceva să ne înveţe. După cum am spus, tămâia reprezenta rugăciunile poporului lui Dumnezeu. Nu toate rugăciunile sunt acceptabile. Aşa că trebuie să căutăm în inima noastră şi să facem ca rugăciunile noastre să fie demne de acceptat. Frumuseţea inimii este importantă. Eu consider că Abigail, personajul biblic, este un exemplu de o astfel de frumuseţe. Despre ea se spune: „Evlavia lui Abigail, asemenea parfumului unei flori, i se răspândea fără voia ei pe faţă, în cuvinte şi în fapte. Duhul Fiului lui Dumnezeu locuia în sufletul ei. Vorbirea ei dreasă cu har şi plină de bunătate şi pace răspândea o influenţă cerească” (Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 667, orig.).

Rugăciunea Anei a fost şi ea ca un miros dulce şi plăcut pentru Dumnezeu, care a acceptat-o şi a binecuvântat-o cu un frumos fiu.

Scriitoarea mea preferată, Ellen White, a scris: „Dacă viaţa noastră este umplută cu parfum sfânt, dacă îl onorăm pe Dumnezeu având gânduri bune în legătură cu alţii şi dacă facem fapte bune spre binecuvântarea altora, nu contează dacă trăim într-o cocioabă sau într-un palat” (Mărturii pentru biserică, voi. 5, p. 488, orig.). Dumnezeu este interesat nu doar de frumuseţea noastră exterioară, ci de ce anume se află în inima noastră. Haideţi să fim parfumuri, o aromă plăcută, în familia şi în comunitatea noastră, chiar azi!

Birdie Poddar

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!