Prinsă de lege

    Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult. – Romani 5:20

    Luminile din oglinda retrovizoare m-au speriat. Tocmai ţinusem o predică într-un orăşel din apropiere şi eram în drum spre soţul meu, pentru un picnic aproape de casă. Nu pricepeam pentru ce fusesem oprită, preocupată fiind de alte lucruri. Agentul m-a luat la întrebări:

    – Doamnă, ştiţi cu ce viteză mergeaţi?

    – Nu. Recunosc, nu am observat, am răspuns eu sincer.

    – Mergeaţi cu 60 de kilometri pe oră într-o zonă cu limitare la 30. I-am spus că îmi pare rău, bineînţeles, şi că nu fusesem atentă, fiindcă mă îndreptam spre soţul meu, să luăm masa împreună, i-am explicat că ştiam că sunt în întârziere, dar că nu mi-am dat seama că mergeam atât de repede. Mi-am exprimat din nou regretele şi convingerea că avea dreptate să mă oprească. Şi mi-am cerut iertare de alte câteva ori. Apoi el mi-a spus:

    – Uite cum facem, doamnă! De data asta, nu vă amendez. Dar să nu se mai repete! I-am promis că nu se va mai repeta şi i-am mulţumit din nou.

    Când am ajuns la locul de picnic, soţul meu mă aştepta şi se întreba de ce îmi ia aşa mult timp să ajung. Primul lucru pe care i l-am spus a fost:

    – Legea şi harul au o semnificaţie nouă pentru mine!

    – Te-a oprit poliţia, a zis el râzând, nevenindu-i să creadă că agentul nu îmi dăduse amendă, deşi mersesem cu dublul vitezei legale. Draga mea, ăsta nu e doar har – e har uimitor.

    Da, eram, clar, vinovată. Nu intenţionasem să merg cu viteză. Totuşi mersesem cu viteză. Pur şi simplu, nu fusesem atentă. Dar aceasta nu era o scuză. Adevărul e că nu aveam nicio scuză. Este adevărat că regretam faptul că depăşisem viteza legală. Încercam să respect legea. Ştiu ce se poate întâmpla când şoferii nu sunt atenţi la condus. Dar realitatea era că nu aveam nicio scuză pentru faptul că încălcasem legea. Agentul de poliţie a fost mai mult decât amabil cu mine în acea zi. A dat dovadă de har faţă de mine în adevăratul sens al cuvântului. Poate că a simţit că regretele mele erau din inimă, nu doar vorbe goale. Pe de altă parte, eu ştiam că el voia să mă asculte. Îmi părea sincer rău.

    În acea zi, am înţeles o frântură din modul în care mă tratează Dumnezeu atunci când sunt vinovată, neavând nicio scuză! Cât har!

    Ginny Allen

    Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

    Prinsă de lege - 2017. Da, eram, clar, vinovată. Nu intenţionasem să merg cu viteză. Totuşi mersesem cu viteză. Pur şi simplu, nu fusesem atentă. Dar aceasta nu era o scuză. Adevărul e că nu aveam nicio scuză. Este adevărat că regretam faptul că depăşisem viteza legală. Încercam să respect legea.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Crainicul cu clopoțel

    Fiecăruia ni s-au dat daruri pe care să le folosim pentru Domnul. Fiecare dintre noi are nevoie să-și concentreze cele mai importante energii pentru ca darul său să le fie de folos altora. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să cercetăm Scripturile și să cerem asistența Duhului Sfânt înainte de a face greșeli.

    Dumnezeu l-a folosit pe soțul meu ca să-mi schimbe perspectiva

    Dumnezeu mi-a arătat clar că acea carte nu este despre mine, ci menirea ei este să-i ajute pe mulţi peregrini pe drumul spinos al vieții și să-I aducă Lui slavă. Îi mulțumesc Domnului pentru dragostea Lui necondiționată, pentru favoarea nemeritată și pentru harul Său minunat!

    Salvat de o întâlnire de comitet

    Când ne începem ziua, să ne străduim să-L punem pe Dumnezeu în locul cuvenit. Doar făcând astfel îngerul Domnului își va așeza tabăra în jurul nostru și ne va păzi de orice rău.

    Viziunea unei mame

    Nu este ușor să te dai la o parte pentru ca Dumnezeu să-Și poată face lucrarea. A fost nevoie ca El să-mi amintească de mai multe ori acest lucru, pentru a mă elibera de povara pe care nu trebuia să o port.

    Publicate astăzi

    Locul trei pe podium

    Ce exercițiu și ce antrenament ar trebui să facem pentru ca modestia și recunoștința să ne caracterizeze chiar și în momentele noastre de glorie sau de împlinire de orice fel?

    Crainicul cu clopoțel

    Fiecăruia ni s-au dat daruri pe care să le folosim pentru Domnul. Fiecare dintre noi are nevoie să-și concentreze cele mai importante energii pentru ca darul său să le fie de folos altora. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să cercetăm Scripturile și să cerem asistența Duhului Sfânt înainte de a face greșeli.

    Răzbunarea nu este a noastră

    Ţi-a greşit cândva cineva? Dacă te gândeşti la răzbunare, ia în considerare ce spune Dumnezeu: „Răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti.” El nu-ţi cere să te răzbuni, mai degrabă să împlineşti nevoile de bază ale vrăjmaşului tău, după cum te îndrumă textul de astăzi.

    Mi-ar plăcea ca biserica mea să fie… biserică

    Roagă-te pentru spiritul de comunitate din biserica ta! PROVOCARE: Gândește-te la o idee care ar putea îmbunătăți părtășia dintre credincioși și pune-o în aplicare!

    Bizonyosodjunk meg Isten jóságáról!

    „Érezzétek és lássátok meg, hogy jó az Úr! Boldog az az ember, aki Őbenne bízik.”...