Câini şi pisici

Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.” – Matei 22:37

Toate cele care aveţi sau aţi avut un animal de casă ştiţi cât de distractiv este să îi observi comportamentul. Eu prefer câinii, deşi eu şi soţul meu am avut un singur câine şi mai multe pisici. Căţeaua noastră Leesha ne-a învăţat multe despre ce înseamnă iubirea. Supunerea ei, dispoziţia de a ne fi pe plac, blândeţea şi natura ei iubitoare au făcut să fie o plăcere să o avem prin preajmă. Era întotdeauna încântată să ne salute şi să-şi reverse afecţiunea. Era iubitoare şi blândă cu oamenii, dar şi cu alte creaturi. Singura situaţie în care nu îndrăgea pe nimeni era atunci când cineva încerca să facă un oarecare rău; avea un fin discernământ. Cu mine era foarte protectoare şi îmi era loială. Eram cu adevărat o familie.

Pisicile, pe de altă parte, tind să fie mai puţin sociabile sau sociabile doar în condiţiile stabilite de ele. Te salută doar când sau dacă au chef să se ridice din locul lor comod de odihnă. În general, nu sunt loiale nimănui, dar tind să caute afecţiunea oricui e dispus să o manifeste faţă de ele. În ceea ce priveşte ascultarea, asta e categoric ceva ce manifestă doar când au ele chef. Pot fi iubitoare şi afectuoase doar în modul în care le convine lor şi pentru perioade scurte.

Stând şi gândindu-mă la cât de hotărâtă era pisica noastră Alaska să nu asculte cerinţa de a se da din picioarele mele ca nu cumva să o calc şi să ne rănim amândouă, mi-a venit în minte faptul că pisicile şi câinii ne pot învăţa multe despre lucrurile spirituale.

De multe ori se face observaţia că în tovărăşia unui câine putem vedea iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu. Chiar cred că există câini care pot constitui o lecţie prin care Dumnezeu ne arată dragostea necondiţionată ce ne-o poartă, indiferent cine suntem şi ce facem. Eu şi soţul meu am avut această experienţă cu Leesha.

Mie pisicile îmi aduc aminte de păcat, întrucât ne aduc în faţa ochilor natura umană – atitudinea noastră gen lasă-mă-că-mă-descurc ne face să acţionăm independent de Dumnezeu. Fără să asculte când li se cere ceva, pisicile – ca şi oamenii – tind să asculte când au ele chef şi cum vor ele.

Nu ştiu tu, dar eu vreau să ascult de Dumnezeu. Vreau să reflect pentru alţii caracterul Său iubitor. Vreau să fiu nerăbdătoare să mă aflu în prezenţa Sa şi să-mi manifest ataşamentul faţă de El. Dar tu?

Samantha Nelson

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!