Înainte să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! – Isaia 65:24
M-am întors acasă după o tură obositoare la camera de gardă a spitalului de pediatrie unde lucrez, am făcut un duş, m-am odihnit un pic şi apoi am plecat la facultate. Când m-am întors, am ieşit la plimbare cu o prietenă. Parcurseserăm un drum destul de lung şi ne întorceam spre casă când, brusc, mi-am sucit piciorul. Pe moment, nu am simţit mare durere, doar un disconfort. Am zis că o să treacă, însă durerea s-a intensificat.
Când am ajuns acasă, mi-am dat seama că piciorul mi se umfla şi începea să mă doară rău. Durerea a început să fie tot mai mare, până când nu am mai putut să pun piciorul jos. Soţul meu lucra în alt oraş, aşa că ne întâlneam doar la sfârşit de săptămână, deci eram singură acasă. M-am aşezat în pat şi am încercat să dorm, dar n-am putut – mă durea prea tare. Telefonul din dormitor era stricat şi nici nu puteam să merg până la celălalt telefon, din sufragerie, să o sun pe sora mea să vină cu mine la spital, pentru o radiografie. Am încercat să îmi pun piciorul pe o pernă şi să stau nemişcată, dar fără folos. Durerea era de nesuportat. Îl rugasem deja pe Dumnezeu să mă ajute, dar în acel moment aveam atât de puţină credinţă, încât nu s-a întâmplat nimic. M-am dat jos din pat şi am încercat să sar într-un picior până în sufragerie, la telefon, dar când am pus piciorul jos, durerea a fost aşa de puternică, încât n-am putut să îmi înăbuş un urlet de durere. Atunci am strigat cu toată puterea sufletului meu: „Doamne, ai milă de mine! Ajută-mă! Sunt singură. Nu Te am decât pe Tine. Atinge-mi piciorul şi ia durerea! Te rog, Tată, ajută-mă!” În acel moment, am simţit că cineva e chiar lângă mine. O pace mi-a inundat inima, iar durerea insuportabilă s-a diminuat. M-am întors în pat şi într-un final am adormit. Ziua următoare, mi-am dat seama că rugăciunea mea după ajutor fusese ascultată, pentru că durerea dispăruse complet, iar piciorul nu mai era umflat.
Ce Dumnezeu minunat avem! Acelaşi Dumnezeu care a făcut atât de multe minuni în trecut continuă să acţioneze în viaţa celor care Îl caută. El este întotdeauna gata să ne ajute în situaţii în care nu vedem nicio ieşire.
Aşadar, astăzi, rugăciunea mea este să pot contribui la alinarea durerii celor care suferă în această lume cu aceeaşi urgenţă cu care am strigat eu la Dumnezeu. El m-a vindecat. Să îi ajut şi eu pe alţii să găsească aceeaşi vindecare!
Ana Maria Nogueira Nascimento Brandao
Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn
