Hoţii

Nicio nenorocire nu te va atinge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. – Psalmii 91:10

Soţul meu mi-a întins un cutter lung, întrebând:

– Ăsta e al tău, nu? L-am găsit în narcisele uscate din dreptul uşii din faţă.

Ne-am uitat unul la altul şi am zis în acelaşi timp: „hoţii”. Destul de ciudat, dar nu mi-a fost deloc frică în noaptea în care hoţii au pătruns în casa noastră. Vederea acelui cutter blestemat ne-a adus aminte că fuseserăm salvaţi în acea noapte.

Ne întorseserăm de la o întâlnire, eram obosiţi, iar Don s-a dus direct la culcare. Eu am simţit un imbold puternic să rămân trează, aşa că am rămas îmbrăcată şi m-am dus în birou (situat în partea din spate a casei, la etaj). Aceasta a fost prima minune din acea noapte.

Era ora 1:45 dimineaţa când am auzit o ciocănitură uşoară în uşa principală din josul scărilor. Unul dintre câini a venit în birou, cu urechile ciulite, privindu-mă insistent. „Ai auzit şi tu, nu-i aşa?” i-am şoptit eu. Am mers până în capul scărilor şi ne-am uitat tăcuţi la uşa din faţă. Cineva încerca să o deschidă. Bătând, încercase să vadă dacă e cineva treaz.

L-am trezit pe Don şi i-am spus că cineva încearcă să intre. El s-a dus la o fereastră de a etaj şi s-a uitat afară. Trei bărbaţi vânjoşi erau în pragul nostru. Înainte să pot eu suna la 911, o maşină de poliţie cu girofar a oprit în faţa casei. Aceasta a fost a doua minune.

Înţelept, tânărul poliţist a cerut întăriri şi, nu după mult timp, întreaga stradă era plină de maşini cu girofar. A sunat soneria şi s-a prezentat un poliţist. Când am deschis, atât el, cât şi tinerii, acum prinşi, au rămas surprinşi la vederea, în miez de noapte, a unei femei îmbrăcate de zi.

Unul dintre bărbaţi a fost imediat încătuşat şi aşezat pe caldarâmul rece; era căutat în alt oraş. Ceilalţi doi adolescenţi, aveam să aflăm mai târziu, erau iniţiaţi pentru intrarea într-o bandă, iar pătrunderea într-o casă era un test important pentru a vedea cât de „tari” erau.

Poliţia a găsit repede o imitaţie de pistol, care fusese aruncat sub maşina noastră, şi alte obiecte menite să fie folosite în timpul jafului, precum şi un număr de obiecte furate, găsite în maşina bărbaţilor.

– Sunteţi foarte norocoşi – ne-a zis poliţistul. Băieţii ăştia aveau planuri urâte cu voi! – Dumnezeu a avut grijă de noi! i-am răspuns eu. El mi-a spus să stau trează. Poliţistul a dat din cap, încuviinţând că tocmai fusese martorul unei salvări miraculoase din partea Domnului.

Teresa Sales

Acest articol face parte din cartea „Înaintăm împreună” de Ardis Carolyn

Citește și

Comentariile sunt închise

Confidenţialitatea ta este importantă pentru noi.

Vrem să fim transparenţi și să îţi oferim posibilitatea să accepţi cookie-urile. Le utilizăm pentru a optimiza funcţionalitatea site-ului web și a îmbunătăţi experienţa de navigare.
Prin clic pe butonul "DA, ACCEPT" accepţi utilizarea modulelor cookie. DA, ACCEPT Citește mai mult

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!