Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. – Filipeni 2:3
Bărbatul despre care scriam crescuse în Germania, dar petrecuse ani în Rusia, în Statele Unite, Anglia, Africa de Sud, Burundi şi Canada. S-a întins să ia un atlas ca să îmi arate localizarea unui oraş din Anglia. înainte să-l deschidă, s-a uitat fix la copertă:
– Ăsta e publicat în Marea Britanie, a zis el, mai mult pentru sine decât pentru soţia lui sau pentru mine.
A deschis atlasul la primele pagini şi, înainte ca să îmi dau seama, am rămas uimită pentru un moment:
– Anglia e prima în atlasul ăsta, nu?
– Da, mi-a răspuns, observând aerul de descoperitoare de pe faţa mea şi confirmându-mi concluzia. Oriunde ar fi publicat un atlas, de obicei acea parte a lumii este prezentată prima.
Prietenul meu mi-a arătat unde este localizat Lincolnshire, dar, şi după câteva zile, eu tot la atlas mă gândeam. Născută şi crescută în America de Nord, nu mi-a trecut niciodată prin minte că vreun alt loc în afară de America de Nord ar putea să fie primul într-un atlas. Nu era nimic rău să fie America de Nord prima, dar faptul că nici măcar nu luasem în considerare că alt loc ar putea fi primul însemna, din partea mea, un pic de aroganţă şi, nu mai puţin, o lipsă de informare.
Am început să mă gândesc la oamenii din alte ţări şi de pe alte continente şi mi-am dat seama că probabil şi ei îşi iubesc ţara, aşa acum o iubesc eu pe a mea. Satele sau suburbiile lor sunt sursa amintirilor lor preţioase, precum este ferma din nord-vestul american pentru copilăria mea. Modul în care se fac lucrurile în casa lor cel mai probabil că li se pare normal, aşa cum mi se pare mie, al meu.
Aşa au început să însemne mai mult pentru mine cuvintele lui Pavel din Filipeni 2:3 -„Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă, ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” Cu alte cuvinte, nu vă uitaţi la alţii privind mai întâi la voi înşivă şi gândind că voi aveţi dreptate. Încercaţi mai întâi să înţelegeţi inima omului în locul exact în care este. Fie că vecina mea provine dintr-o altă cultură, fie că eu însămi sunt în vizită într-o altă ţară, fie că soţul meu abordează o situaţie altfel decât mine, sunt cuprinsă de pace când îmi aduc aminte lecţia atlasului, când privesc dincolo de istoria mea şi iubesc „în smerenie”.
Helen Heavirland
