Să ne încurajăm una pe alta

    De aceea mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr! – 1 Tesaloniceni 5:11

    Mulţi ani, eu şi Dorothy am fost bune prietene la biserică, deşi poate că mulţi dintre membri nici nu ştiau cine e Dorothy. Venea întotdeauna doar la ora de predică, stătea lângă mine şi pleca la scurt timp după. Locuiam într-o zonă rurală, iar ea stătea la 15 kilometri vest de biserică, iar eu, la 15 kilometri nord-est, aşa că niciodată nu venea la mine, iar eu niciodată nu mă duceam la ea acasă. Nimeni din familia ei nu mai era membru, aşa că niciodată nu i-am întâlnit personal familia.

    Singurul lucru care îmi crea uneori un disconfort în toată această situaţie era faptul că Dorothy vorbea întotdeauna foarte mult. Dar nu era doar sporovăială nevinovată. Povara ei era familia şi deseori îmi povestea câte o problemă a unuia dintre cei şapte copii adulţi sau ceva despre vreun nepot. Mă invita să ne rugăm împreună pentru ei, ceea ce eram întotdeauna bucuroasă să fac şi mă asigura, la rândul ei, că se ruga pentru fiul meu cvadriplegic (paralizie a celor patru membre – n.tr.). Într-o ocazie, era deosebit de fericită, pentru că unul dintre cei şase băieţi ai ei a început să meargă la biserică, deşi nu la biserica ei.

    Apoi fiul meu şi soţia lui au hotărât să meargă la o biserică mai mică din zona noastră şi, fiindcă de obicei mergeam cu ei cu maşina, nu am mai ajuns la biserica mea decât rar. Câţiva ani, m-am întâlnit cu Dorothy doar sporadic şi mă întrebam dacă îşi găsise vreo altă prietenă la biserică. Nu mi-am dat seama că avea probleme grave de sănătate până într-o zi când i-am văzut necrologul în ziarul local. A fost un real şoc pentru mine când am realizat că nu o s-o mai văd la biserică. L-am întrebat pe pastorul nostru de ea şi mi-a spus că familia îl rugase să oficieze serviciul de înmormântare. Toţi membrii familiei ei şi-au exprimat aprecierea faţă de mărturia ei creştină şi de efectul pe care l-a avut asupra vieţii lor.

    Deşi acum era prea târziu, mi-aş fi dorit să-i fi spus mai multe, să fiu mai deschisă şi să o încurajez mai mult. Devenise creştină ca adultă şi acum îmi dau seama că vorbea cu mine atât de mult pentru că nu avea pe nimeni în familie care să o înţeleagă.

    Aceasta poate fi şansa ta şi a mea de a-L ruga pe Dumnezeu să ne ajute să oferim mai multă încurajare când se creează ocazia şi să ne gândim mai mult la alţii şi să-i întărim.

    Betty J. Adams

    Să ne încurajăm una pe alta - 2017. Deşi acum era prea târziu, mi-aş fi dorit să-i fi spus mai multe, să fiu mai deschisă şi să o încurajez mai mult. Devenise creştină ca adultă şi acum îmi dau seama că vorbea cu mine atât de mult pentru că nu avea pe nimeni în familie care să o înţeleagă.
    Ardis Carolyn
    E frumos să împărtășim cu prietenii experiențele vieții, dar și mai frumos este să alegem astăzi să înaintăm împreună cu Dumnezeu. Ardis Carolyn, alături de alte femei povestesc despre călătoria lor spirituală în cartea „Înaintăm împreună” - apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Câmpul misionar de acasă

    Când folosim compasiunea blândă și când înțelegem cine sunt copiii noștri, avem ocazia să îi cunoaștem și să îi iubim și, astfel, să le arătăm cine este Isus. Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în mod bogat câmpul misionar, pentru veșnicie, iar copiii să poată spune: „Îl cunosc pe El!”

    Domnul poartă de grijă

    Data viitoare când vei avea de înfruntat o încercare, nu te gândi prea mult la multiplele căi prin care ai putea eșua. În schimb, roagă-te lui Dumnezeu pentru succes. El nu este niciodată prea ocupat să ne audă rugăciunile și este gata să intervină, dacă Îl rugăm.

    Țărmul păcii

    Ori de câte ori închid ochii și stau în liniște, imaginația mă poartă din nou în acest loc al solitudinii profunde și calme unde găsesc pace și unde Îl găsesc pe Dumnezeu. Iată ce mi-a oferit Isus: un țărm al păcii.

    Podul

    Ce călătorie minunată putem avea atunci când suntem în contact direct cu Dumnezeu și când avem încredere în conducerea Lui zilnică! „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmii 55:22).

    Publicate astăzi

    Cinci fecioare neînțelepte

    Neînțelept nu este cel ce nu a avut posibilitatea să învețe sau să se pregătească, ci acela care a considerat că e suficient să știi și să ai valori, dar să nu te deranjezi să le folosești. Lipsa înțelepciunii poate să însemne uneori comoditate, alteori poate fi egală cu superficialitatea; se poate rezuma la pregătire pe jumătate sau la speranța că voi avea „noroc”. Un simplu simț al administrării chibzuite le-a salvat pe cele cinci fecioare de la o așteptare ratată, inutilă.

    Câmpul misionar de acasă

    Când folosim compasiunea blândă și când înțelegem cine sunt copiii noștri, avem ocazia să îi cunoaștem și să îi iubim și, astfel, să le arătăm cine este Isus. Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în mod bogat câmpul misionar, pentru veșnicie, iar copiii să poată spune: „Îl cunosc pe El!”

    Ţepuşul din carne

    Poate că Dumnezeu îngăduie durere în viața ta ca să corecteze anumite trăsături de caracter. Dacă acesta este cazul, mergi înainte ca Pavel sau ca David, nu în puterea ta, ci datorită influenței miraculoase a Creatorului care lucrează în tine.

    Eu, un salvator?

    Doamne, îți stau la dispoziție ca o umilă unealtă prin care să lucrezi la salvarea copiilor și a tinerilor! PROVOCARE: Alege unul sau mai mulți copii lipsiți de șansa unui cămin care să îi apropie de Domnul și oferă-te Lui ca să te folosească la salvarea acestora!

    A szemek kívánsága

    „Én pedig azt mondom néktek, hogy valaki asszonyra tekint gonosz kívánságnak okáért, immár paráználkodott azzal...